[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Adelina Țucă publicat la: 8/09/2014

Vedere de la 1.799 metri altitudine

Vedere de la 1.799 metri altitudine

Finalul de vară ne-a găsit la... munte. Am cucerit Vârful Postăvaru după o călătorie cu trenul până la Brașov, de unde am pornit cu autobuzul până în Poiană. De aici, la pas.

Traseul durează trei sau patru ore, în funcție de cât de dese sunt opririle, și are o dificultate medie. Nu trebuie să fii cel mai mare atlet ca să ajungi sus, dar trebuie totuși să ai o rezistență fizică, drumul având porțiuri foarte înclinate, care necesită un efort mai ridicat și menținut.

Drumul principal este unul pietruit care înconjoară pădurile și pe care poți urca și cu bicicleta, motorul sau ATV-ul. Pentru cei care sunt pe propriile picioare, mai interesante sunt porțiunile care trec prin pădure, cu sol umed , stânci, copaci și plante de munte, care taie drumul principal.

Primul loc în care ajungi după acest traseu este Cabana Postăvaru, acolo unde mulți spun stop, se instalează pe terasă, beau și mănâncă în aerul proaspăt al zonei. Cabana arată ca nouă, ca o pensiune gata amenajată să-ți ofere cele mai bune condiții. Din acel punct, se întinde o priveliște superbă, cu văi, orașe, păduri și nori, cu care pur și simplu te contopești. Dar dacă asta se vede de aici, oare cum va fi de sus?

După ce ne-am odihnit puțin pe iarbă, la capătul pârtiei pe care am urcat-o cu greutate, aceasta fiind aproape verticală și cu solicitare musculară destul de mare, mergem mai departe, ghidați de semnul alb cu albastru. Traseul continuă cu porțiuni de drum pietros și porțiuni de pădure. După o nouă serie de coborâri, urcări sau poteci drepte printre copaci și tot felul de ierburi, se ajunge în Poiana Cristianului Mare, de unde se vede Postăvaru, după care tânjim. 

Iar ca să ajungi acolo, tot mai ai nevoie de energie din plin, pentru că urmează o cărare lungă, îngustă și foarte înclinată pe care trebuie să o urci. Un bar este așezat în vârful ei, special pentru cei obosiți care vor ceva de băut sau mâncat. Telecabinele urcă una după alta și te simți mândru că tu ai urcat singur, pe propriile-ți picioare. Încă un hop, din nou drumul pietruit care duce direct la vârf. Și după ce ai urcat toate treptele stâncoase ale Postăvarului ca un alpinist, în sfârșit ești sus. Pe plăcuța înfiptă într-o porțiune de pământ scrie „Vârful Postăvarul, altitudine 1.799 metri” și atunci ai o senzație de satisfacție, și nu-ți mai trebuie decât să privești la nesfârșit întinderea. După ce-ai contemplat peisajul, ai făcut poze și te-ai minunat, nu e moment de relaxare. Urmează coborârea…