Oraşul rozelor. Episodul I

Văzut de sus, de la cetate, e o mare de șindrilă arsă. De jos, e o mare de trandafiri. Rosenau (Poiana Rozelor) se ridică pe cursul râului Ghimbășel, la 650 de metri altitudine, în județul Brașov. I se mai spune și „orașul rozelor” de la stema cu scut și trei trandafiri.

Toate casele săsești din Rășnov au curți ferite de ochii curioși ai trecătorilor, turiștilor, și nu poți decât să bănuiești ce se ascunde în spatele porților înalte din lemn, ca niște ziduri de apărare. Pe strada I.L. Caragiale e liniște (nu doar aici), din Republicii, în capăt, se vede turla bisericii Evanghelice, și mai sus, Cetatea și literele hollywoodiene. Încerci să arunci flash-uri printre firele și cablurile de înaltă tensiune ca să încadrezi cât mai bine ceasul din vârful bisericii și câte un colț de casă cu carămizile la vedere. Ferestrele dau în stradă, de obicei două jos și alte două deasupra. Așa e modelul. Unii le-au mai stricat, au înlocuit lemnul cu termopanul, alb, și au ridicat încă un nivel. Au schimbat porțile de lemn cu unele de fier și au vopsit zidurile în culori pestrițe. Dovada progresului și bunăstării. Petice de iarbă verde, proaspăt tunsă, și un fir de apă curgătoare fac parte din scenografia străzii, în fața fiecărei porți.

Pe ulițe nu trece nimeni la amiază, din când în când câte o pisică traversează drumul și se agață de porți. Din cârciumile ascunse în subsoluri se mai aude muzică de țambal și câte o voce beată și, în tot acest răstimp, străzile își păstrează liniștea. Mașini trec rar și cele care rulează se opresc în curtea vreunei pensiuni. Un trai patriarhal în burgul de la poalele Postăvarului. Dar chiar și această tihnă e zdruncinată de o ceartă locală, la mijloc de drum. Cu bâte și contraziceri. Țipete de femeie.

Despre Biserica Evanghelică și Cetate, în episoadele următoare. 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
•