[ X ]
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Aflati mai multe...
abonare newsletter | caută:
Aura Clara Marinescu publicat la: 9/07/2012

Cetatea Ţărănească Râşnov. Episodul III

Cetatea Ţărănească Râşnov. Episodul III

Când spui Râșnov, spui Cetatea Râșnov. Când spui Cetatea Râșnov, spui monument național clasa A, spui fortificație preistorică, cavaleri teutoni, „a doua vatră a Râșnovului”, mărturie istorică.

„Cetatea medievală se presupune că a fost construită în perioada 1211–1225, cât a durat stăpânirea teutonă în Ţara Bârsei, iar după plecarea cruciaţilor, cetatea din lemn a fost reconstruită sau transformată în una din piatră”, scrie pe site-ul primăriei Râșnov. Dar nu vrem să facem o simplă transcriere a datelor istorice. Sunt la îndemâna oricui, le găsiți online.

 

Din centrul burgului nu sunt mulți kilometri până la cetate. Se pot parcurge și per pedes. Dacă sunteți leneși, puteți alege să urcați cu trenulețul special (e bun pentru grupurile de copii și pentru turiștii străini). 10 minute de mers pe jos, atât vă ia de la poalele dealului stâncos până la ușa din lemn masiv a cetății. Intrarea este 10 lei pentru adulți. Un bodyguard plictisit vă rupe tichetul pentru că cele două tonomate speciale nu funcționează. Oare de ce nu mă mir!

 

Se vizitează doar curtea cetății, cu fântâna săpată în stâncă între 1623 și 1640, adâncă de 146 de metri. Puteți trage cu arcul (5 lei). Nu plecați fără o amintire cât de mică. Colindați magazinele de suveniruri amenajate în vechile case din cetate: obiecte de artă, cărți, hărți, tricouri, jucării. Fotografiile sunt incluse.

 

Străjeri-amatori o să vă credeți dacă vă cățărați pe stâncile cele mai înalte ale cetății și priviți prin binoclu. Pentru câțiva bănuți primiți o panoramă la 360 de grade. Fiți cu ochii-n patru! E și un muzeu aici. Documente, arme, unelte - sunt obiectele din interior. Prin ochiurile din stâncă rășnovenii erau atenți la orice mișcare dinspre păduri. Tunurile nu mai sunt ce au fost odată. Acum, pentru impresie, au împrumutat imaginea lor coșurilor de gunoi, aruncate la îndemâna trecătorilor.

 

Zidurile reci, ușile din lemn scorojit, cu zăvoare masive și mânerele-inel, pietrele sunt dovada că pe dealurile acestea au trecut bărbați în armuri grele şi sofisticate. Asta e impresia la o a doua vizită în cetate.

Citeşte şi "Oraşul rozelor", "Biserica Evanghelică din Râşnov