Burghausen, o lume medievală între Germania şi Austria

Turistul din noi nimereşte, din grabă sau comoditate, hărţile cele mai cunoscute, traseele geografice, culturale sau distractive celebre, intrate în mapa de prezentare a agenţiilor. Cel care caută noul şi diversitatea nu este întotdeauna satisfăcut de acest lucru. Pentru acesta din urmă, în frumoasa Bavarie, la graniţa dintre Germania şi Austria, există un orăşel cu o cetate, împrejmuită de dealuri aproape ca nişte munţi.

Locul este brăzdat de un râu învolburat, ocolit de multe păduri hoinărite de capre sălbatice, care seara, la auzirea sunetului de trompetă, se adună la adăpost (pentru că la nemţi şi sălbăticia este ordonată). Este vorba despre un oraş-cetate, o cetate-casă, cum îi spune numele – Burghausen, pe care nici Napoleon şi armata lui glorioasă nu au putut să o cucerească. Cetatea are mai mult de un kilometru în lungime, fiind, astfel, cea mai întinsă din Europa.

Tot aici, râul Salzach desparte Germania de Austria, într-o privelişte splendidă pe ambele maluri. Nici n-ar fi putut cineva să strice liniştea locului. Acesta este motivul pentru care merită să treceţi pe la Burghausen – liniştea regăsită. În plină civilizaţie, găseşti un răgaz pe care cotidianul îl alungă. Chiar în vârful cetăţii, există Academia de Teatru „Athanor”, înfiinţată şi condusă de regizorul român David Esrig.

O combinaţie de nou şi vechi, de istorie şi viaţă modernă, de natură şi ordine, de izolare, confort şi acces la toate lucrurile de care ai nevoie, asta oferă Burghausenul. Fiecare plimbare poate deveni o drumeţie.

Dacă luaţi la pas cărările în pantă de lângă râu sau zecile de scări înguste pe care le urci spre vârful cetăţii sau hoinăriţi printre zidurile caselor vechi până în zona nouă a oraşului, ori treceţi podul „dincolo”, în Austria, înlocuiţi cu succes orele pe care ar trebui să vi le petreceţi la sală, nemaipunând la socoteală înotul sau plimbatul cu barca pe un lac străjuit de zidurile cetăţii şi „decent” amenajat pentru a se păstra aerul natural al locului.

Şi nu este o glumă, nici repetiţiile unei sărbători locale şi nici nu ai halucinaţii dacă întâlneşti pe stradă, prin cetate sau la terasă, personaje îmbrăcate în costume de epocă. Spiritul medieval animă viaţa cetăţii, aşa cum moda retro umple de culoare şoselele şi străduţele înguste cu câte o maşină de colecţie. Paraşutat din Bucureştiul nostru aglomerat, ai senzaţia reală că ai nimerit în altă lume, netulburată nici măcar de un claxon.

Burghausenul nu oferă atracţii nocturne, nu abundă în muzee şi săli de expoziţii, viaţa culturală nu este cea mai atrăgătoare din Bavaria, poate doar concertele din vechea Catedrală a oraşului rămân de neuitat şi Muzeul Torturii (unde chiar te trec fiorii în faţa instrumentelor care reconstituie istoria prin perspectiva violenţei).

În schimb, fiecare weissbier sau cafea la o măsuţă pe malul râului (fie Austria, fie Germania – deşi localnicii spun că în Austria se mănâncă mai bine şi mai ieftin) sau pe terasa din cetate, suspendată deasupra lacului, oferă de fiecare dată altă privelişte. Nu mi-a fost dat să văd atâtea culori, nuanţe, tonuri pe care le poate lua o apă în funcţie de lumină. Sau cum între razele de soare, nori de aburi se ridicau din lac până sus în cetate.

Şi dacă, totuşi, te plictiseşti în acest mic oraş liniştit, Alpii sunt doar la o oră distanţă, Műnchen la o oră şi jumătate, Salzburgul la cincizeci de minute, Altötting (un important punct de pelerinaj) la douăzeci de minute, iar în zece minute ajungi într-un loc cu adevărat rar, o mănăstire de călugări capucini (despre care se spune că fac cea mai bună bere din Bavaria).

De fapt, majoritatea celor care vizitează Burghausen îl aleg ca punct strategic între aceste obiective. Aici poţi găsi cazare mai ieftină decât în aceste locuri turistice, iar proprietarii de mici hoteluri sau pensiuni sunt deschişi şi la negocieri. Astfel, pentru o perioadă mai lungă, preţurile pot ajunge şi la 30-35 de euro pe noapte, cu mic dejun şi prânz inclus.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•