Teatrul Independent. Experiment sau necesitate?

Ultimele două decenii ale vieții culturale românești au însemnat și „democratizarea” teatrului. Independența este tradusă prin libertate de expresie, proiecte alternative și lipsa granițelor. Actori și regizori își dau întâlnire în spații neconvenționale și își unesc forțele în festivaluri dedicate.

Printre aburi de cafea și mici rotocoale de fum, într-o liniște nefirească pentru un bar sau o cafenea, publicul așteaptă. Așteaptă o nouă reprezentație. Încet, lumina scade, iar pe scenă apare actorul principal. Mai bine de o oră, așezați pe scaune sau chiar pe jos, toți cei prezenți sorb replicile, răspund cu aplauze sau râsete. Actorii sunt mulțumiți de realizare. Cea mai importantă – să transpui omul într-o altă lume, una de poveste, de introspecție.

„După ce am terminat facultatea, mi-am dat seama că nu mi-e locul într-un teatru de stat. Arta nu se poate face decât dacă ești liber”, spune Geo Constantinescu, actor și director al Teatrului de Artă București. După ce a funcționat timp de patru ani sub o altă titulatură, din 2010, Teatrul de Artă oferă ca alternatică efectelor emoția reală. „Nu avem o trupă de actori angajați, ci mai mulți colaboratori apropiați care joacă în majoritatea spectacolelor, însă trupa nu este închisă. În plus, aici joacă și actori din teatrele de stat”, adaugă Constantinescu. Cât despre finanțare, Teatrul de Artă București se susține din biletele vândute, iar pentru unele proiecte există surse de venit din partea corporațiilor care se implică în acestea.

Faptul că nu dispun de un buget fix face ca teatrele independente să acorde o foarte mare atenție producțiilor. Un produs de calitate aduce public și, implicit, sponsorizări. La fel de important este și sprijinul unor nume mari ale culturii. „Pentru promovare ne folosim mult de online. Este cea mai ieftină cale și ajunge la publicul vizat”, mai spune Constantinescu.

De cealaltă parte, cel mai vechi astfel de stabiliment, Teatrul ACT, s-a bucurat mai întâi de girul unor personalități marcante. Tom Cruise, Dame Diana Rigg, Dame Judi Dench, Alan Bates, Alan Rickman, Ian Holm şi Liviu Ciulei se numără printre susținătorii fundației care a luat naștere în anul 1995. A fost calea sigură către confirmare. În plus, numele Marcel Iureș, fondatorul acesteia, a fost garanția succesului. Din 1998, de la deschiderea spațiului din Calea Victoriei, spectacolele au participat în cadrul festivalurilor mari de gen și, odată cu asta, au venit și premiile. Teatrul ACT nu s-a oprit la... teatru. Aici și-au găsit locul mai multe proiecte de muzică clasică și jazz sau de dans.

Combinația teatru-muzică a fost și secretul succesului Green Hours. Pe lângă concertele și festivalul de jazz, tot pe Calea Victoriei a luat naștere – în 1997 – primul café-teatru din România. Teatrul LUNI. Pe scena Green Hours s-au jucat sute de spectacole care au reunit nume importante ale teatrului și nici în acest caz premiile nu au încetat să apară. Împreună cu Teatrul ACT, Teatrul LUNI a organizat primele două ediţii ale Festivalului Independent de Teatru FIT, al Independent Off (2000) şi Undergreenact (2001).

Este tot mai evident că teatrul independent, în România, se confundă și cu spațiul care găzduiește proiectele. Este cazul Godot Café-Teatru, al celui dinPod de la Historia sau al Teatrului Tabu/Legere.

Pornind de la personajul din piesa „Aşteptându-l pe Godot” de Samuel Beckett, Godot Café –Teatru, aflat în Centrul Vechi al Bucureștiului, este și el un spaţiu dedicate exclusiv evenimentelor culturale independente. Pe lângă spectacole de teatru, aici au loc și întalniri, dezbateri, conferințe și lansari.

Și În Pod la Historia se „întâmplă” teatru – pentru oameni mari, dar și pentru copii, spațiul fiind deschis artiștilor independenți și din zona fotografiei, dansului, stand-up-ului, muzicii, instalațiilor și happening-urilor urbane.

Teatrul Tabu, înființat în 2010 și găzduit de localul Legere este un proiect al regizorilor Mihai Vântu și Daniel Ionescu, care își propun astfel să aducă în fața publicului subiecte controversate. Prin producțiile sale, Teatrul Tabu încearcă un stil avangardist, experimental, dar este deschis și în a susține și prezenta spectacole gata produse, atât pe scena din Capitală, cât și în țară – Ploiești, Reșița, Timișoara sau Târgu Mureș.

UNTeatru a luat ființă tot în anul 2010, fiind realizarea regizorilor Andreea și Andrei Grosu. Spațiul este și el unul independent: o casă veche, cu ceai și cărți. Teatrul vine ca o completare firească. „Apariţia unui teatru independent înseamnă nevoia concretizată de act cultural, dorința omului de a fi martorul întâmplării artistice în spații neconvenționale”, sunt de părere cei doi fondatori.

Neconvențional, dar organizat, teatrele independente se întâlnesc în cadrul unor festivaluri gândite pentru ele. Mai întâi, în cadrul Undercloud – Festival de Teatru Independent (de orice), eveniment ajuns deja la ediția cu numărul șase, care își propune de fiecare dată să prezinte cele mai bune producții ale teatrelor independente din țară. Mai apoi, a apărut Maratonul de Teatru Independent „Bucharest Fringe”. Vorbim despre un festival al cărui scop este promovarea mișcării teatrale independente din Bucureşti, venind cu o selecţie de producţii de teatru, teatru-dans, performance, spectacole alternative, spectacole ale şcolilor de teatru. La început de lună noiembrie, se pregătește festivalul național de teatru INDEPENDENT, primul care reunește artiști și companii de teatru independent din țară în spații culturale independente sau necovenționale. Concurs, invitați, workshop-uri, toate încheindu-se cu o gală.

Printre teatrele independente care se alătură acestor proiecte, care participă cu producții în competițiile festivalurilor se numără și Teatrul Apropo, ce propune spectacole de teatru, teatru-dans, teatru pentru copii, dar și cursuri de improvizatie si dans, Teatrul D’Aya, Teatrul de Sufragerie, Teatrul Arca, Teatrul în Culise sau Teatrul Mignon.

Galerie foto:

Taguri:

teatru alternativ |