Rodica Lazăr: Amintirile unei mame cuminţi

Poţi să descrii în câteva cuvinte locul copilăriei tale?

Un tei în fața ferestrei (sădit la naşterea mea)... un parc ce părea nesfârşit, un oraş mic de provincie cu multă verdeaţă...

Dacă ai putea să alegi lumea dintr-o carte sau un film unde ai vrea să-ţi retrăieşti copilăria, care ar fi aceea?

Acum aş răspunde copilăria mea, aşa cum a fost... în copilărie aş fi spus „La Medeleni" sau „Cireşarii"...

Care este cel mai „curajos” lucru pe care l-ai făcut fiind copil şi pe care l-ai repeta  şi acum dacă ai putea.

Am traversat o ţeavă mare pentru  a ajunge la plajă... sau mersul pe bicicletă având-o pe portbagaj pe prietena mea care îmi ţinea mâinile „la ochi"... sau dimineţile „foarte matinale" într-un parc pustiu, chiar imediat după ce părinţii plecau la serviciu, cu aceeaşi prietenă.

Ţi se întâmplă să te visezi copil?

Da, îmi revin imagini în care sunt, de cele mai multe ori, cu mama.

Şi tu eşti mamă acum, ai o fetiţă. Seamănă copilăria de atunci cu cea de acum?

Uneori, am sentimentul puternic al redeşteptării unor amintiri/senzaţii ce păreau îngropate, o redeşteptare uneori detaşată, alteori foarte puternică, prezentă...

Galerie foto:

• 
•