Purificare - Cronică de teatru

Jacek a violat un băiat de unsprezece ani şi jumătate. Vrea să îşi mărturisească vina şi să suporte consecinţele, dar nimeni nu îl ascultă.

Soţia (Medeea Marinescu) tocmai şi-a pus vopsea pe cap, editorul lui (Vitalie Bichir) e ocupat cu promovarea noii cărţi, prietenul cel mai bun (Mihai Călin) divorţează. Nici când o strigă în gura mare, într-un platou de televiziune, nu e băgat în seamă pentru că lumea nu are timp de lucruri serioase şi grave.

Violul nu e entertainment. Degeaba visează realizatoarea emisiunii (Lamia Beligan) la o televiziune de calitate, comercialul îşi impune regula lui, un scriitor poate să intereseze doar dacă este pedofil, nu dacă simte nevoia de a mărturisi o vină care îi stă pe conştiinţă.

Spectacolul Purificare ne vorbeşte despre drama unui om, fără a apela la nuanţe patetice. Alexandru Măzgăreanu s-a dovedit foarte generos cu spectatorii prin montarea sa, oferindu-le povestea – fără gratuităţi sau ostentaţii; şansa, aşadar, de a privi prin propriul filtru.

Textul dramaturgului ceh Peter Zelenka – montat prima dată în Polonia, unde a avut un mare succes – prin problematică, dar şi prin dozarea inteligentă cu care e alcătuit, loveşte în plin. Nu ştiu ce ar fi spus acest text în plus, într-o abordare artistică mai frustă.

Poate că nici nu era loc de exihibiţii regizorale, însă, sunt sigură că spectacolul de faţă are valoare prin problema de moralitate pe care o ridică. Trupa Teatrului Naţional are o sarcină delicată. Nu e uşor să joci lucid, la rece, lăsând acasă consideraţiile personale şi repulsia instinctivă faţă de un asemenea subiect.

În rolul principal, Adrian Titieni are un atuu important: văzându-l, nu îl crezi capabil de un asemenea gest. E un om ca toţi ceilalţi. Şi tocmai de aceea e loc de compasiune şi milă pentru personajul său. Mereu interiorizat, nesigur şi absent, lipsit de forţa de a acţiona, merge înainte doar din inerţie şi îşi lasă viaţa, aşa cum e ea, să îl trăiască.

Poate cel mai frumos moment din spectacol e un intermezzo în penumbră; scena care defineşte exact cele două ore de Purificare de la TNB. Un viol metaforic: vinovatul e servit de victima sa în chip de Mickey Mouse cu bomboane albe dintr-un borcan de sticlă. Ia una şi încă una şi încă una, apoi un pumn şi încă unul şi tot nu se satură.

Purificare, Teatrul Național, Sala Atelier

Bd Nicolae Bălcescu 2,

021. 314.71.71, www.tnb.ro