Prin țară - Adulţii sunt nişte copii monstruoşi

Conflictul sângeros din mijlocul Europei la finalul secolului XX a modificat tiparele tragediei. În Poveşti de familie, copiii se joacă de-a adulţii. Joaca e macabră şi se sfârşeşte cu moarte. Orice copil îşi „omoară” părinţii (mentalitatea lor) pentru a putea evolua, dar aici, copiii le înscenează moartea pentru a putea supravieţui. Războiul începe în familie.În spectacolul lui Vlad Cristache de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, joaca de-a maturitatea are loc într-un spaţiu prin excelenţă al copilăriei: la groapa de nisip.

Câteva ţevi uriaşe creează un peisaj industrial (şi implicit o metaforă luată din clipul The Wall al celor de la Pink Floyd: una dintre ţevi, folosită ca ascunzătoare de copii, sugerează o maşină de tocat carne). În acest decor, familia de imitaţie – „tata”, „mama”, „copilul” şi „câinele” – se torturează după regulile celor mari (cel mai puternic pe cel mai slab), pe care apoi le răstoarnă (victima-copil ucide agresorul-părinte). În joaca de-a mama şi de-a tata, umanitatea degradată de război îşi exhibă grotesc intestinele purulente: violenţă, trădare, ură.

Amprentele adulţilor pervertesc minţile copiilor care îşi însuşesc temeinic lecţia cruzimii şi o pun în practică prin ima­ginare modalităţi de asasinare a părinţilor. Dar uneori realitatea e mai puternică decât jocul. Copila desemnată perpetuu în rolul victimei tuturor („câinele”) îşi ispăşeşte astfel vina reală de a-şi fi ucis accidental părinţii. Trauma o marchează acum, dar semnele unui vid afectiv sunt deja vizibile. Emilia Mocanu, Alexandra Sălceanu, Ionuţ Vişan şi Silviu Debu construiesc caractere tragice care balansează agil între firesc şi simulare (teatru în teatru: personajele-copii joacă personajele-adulţi). Un spectacol viu, care arată că orice tragedie naşte monştri. 

Poveşti de familie de Biljana Srblianovici, regia Vlad Cristache, cu Emilia Mocanu, Alexandra Sălceanu, Ionuţ Vişan şi Silviu Debu, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila