Portretul artistului la tinerețe

Mă interesează teatrul făcut de tineri chiar şi atunci când nu sunt de acord cu ce propun. Avem nevoie de curajul lor, de acea stare irepetabilă de îndrăzneală şi „obrăznicie” specifică tinereţii. Poate că pentru artişti cel mai greu este să-şi păstreze curajul şi predispoziţia de a căuta. 

Când am fost pusă în situaţia de a alege nişte tineri pe care să „pariez”, m-am oprit asupra a două nume care şi-au arătat îndrăzneala în teatre serioase. Mi se pare o probă de foc pentru orice om care vrea să facă teatru. Nu spun că este uşor să realizezi proiecte independente. Însă pentru că sunt serioa­se, aceste locuri au şi ele păcatele lor, de aceea este greu şi să pătrunzi, şi să rezişti. Sau să fii luat în serios.

Deci, am ales doi tineri care mi s-au părut, pe deasupra, şi profesionişti. Uneori, talentul şi profesionalismul sunt egale ca importanţă, iar, atunci când îşi dau mâna, poate fi chiar şansă curată. Alexandru Mâzgăreanu este regizor. Andrada Chiriac, scenograf. La câteva proiecte au lucrat împreună, dar nu o echipă vreau să vă prezint, ci doi artişti la început de drum, care merită să fie luaţi în serios, deşi par doar nişte puşti, iar când îi vezi, nici nu i-ai bănui de vreun strop de maturitate.

Alexandru Mâzgăreanu 

...este tânăr regizor care, în zilele noastre, când primează forma, caută pe scenă ideea. A avut curajul să se apropie de Cehov (Funcţionarii, la Metropolis), dar şi de un text care a stârnit multe reacţii: Purificare de Petr Zelenka, la Teatrul Naţional din Bucureşti. Îşi alege texte din zone diferite „pentru că sunt într-o perioadă de căutare. Nu mi-am găsit încă un teritoriu care să mă reprezinte. Nici nu cred că îmi doresc acest lucru”.

Astfel că a debutat cu Fool for love de Sam Shepard, a urmat Romanţioşii de Edmond Rostand, apoi a ales titluri ca True west de Sam Shepard (spectacol care se joacă la Teatrul Nottara) sau Pentru că pot de Arthur Kopit, o po­veste dură despre terorismul prin internet, care a avut premiera de curând la Odeon. Are trecute în CV piese extrem de diferite ca problematică, montate în stiluri la fel de distincte. Nu toate au fost nişte reuşite, dar acest lucru nici nu poate fi posibil în artă.

Însă, dorinţa de a-şi cunoaşte meseria mai bine şi de a afla „de fapt, ce este regia” sunt uneori mai importante, spune Mâzgăreanu. „Se întâmplă ca un spectacol să fie primit bine de public şi lumea reacţionează pozitiv, dar eu îl consider un eşec dacă nu am reuşit să îl conduc acolo unde îmi doream sau dacă simt că am renunţat la o parte din ce îmi propusesem.” 

Andrada Chiriac

...are o viziune estetică pe care o dezbină şi combină în amănunte şi detalii. Pentru scenograf, talentul şi tehnica sunt singurele forme de supravieţuire pe scenă. Amândouă par să-i fie aproape. Andrada Chiriac a îmbrăcat „bine” zeci de personaje din Vizita bătrânei doamne într-un timp aşa de scurt, încât alţi scenografi (poate chiar cu experienţă) nu ar fi fost capabili nici să decidă linia costumelor.

Împreună cu Alexandru Mâzgăreanu a gândit scenografia spectacolului Purificare, într-un puzzle de spaţii simple, delimitate prin convenţie, care să rezolve schimbările cerute de text. Sala Atelier de la TNB s-a transformat într-un studio de televiziune, dar şi în livingul unei familii. Îi place să lucreze cu semne şi spaţii marcate, în care să integreze firesc proiecţiile, mai mult decât cu desfăşurările de forţe şi decoruri elaborate. Deocamdată este o curiozitate dacă îşi va urma această tendinţă şi o va stiliza.

Turul de forţă făcut la Vizita bătrânei doamne, când a intrat pe ultima sută de metri într-o echipă care, la prima vedere, poate să inhibe – Alexander Morfov (regizor) şi Nikola Toromanov (autorul decorului) – o poate recomanda ca un scenograf de cursă lungă la mare viteză. Deşi totul este perfectibil, şi hainele, chiar şi pe scenă, ţin de gustul fiecăruia, a reuşit să surprindă tipologiile şi atmosfera spectacolului şi să transforme costumul într-un element pictural aplicat pe imagini scenice.