Patru actriţe în căutarea unor personaje
De la Pirandello încoace, personajele îşi caută autorul. În "Noi 4", actriţele îşi caută personajele care evadează din spectacol.
Teatrul se deşiră şi pe scenă rămâne urzeala show-ului care e, până la urmă, tot teatru. Spectacolul Liei Bugnar este o joacă de-a convenţiile care se exfoliază ca foile de ceapă. În povestea iniţială, o ironie la adresa dramoletelor familiale, universul feminin din jurul unui bărbat se aglomerează: o nevastă, două amante şi o surpriză de tip deus ex machina care complică lucrurile de-a binelea.
Personajele vor să pară dramatice, dar cad în melodramă şi uneori alunecă afară din poveste, lăsându-le pe actriţe să se descurce cum or şti. Convenţia se rupe şi actriţele se joacă pe ele însele într-o altă poveste, a facerii spectacolului. Cum teatrul e viaţă, iar viaţa e teatru, în spatele „marilor” drame de pe scenă sunt „micile” drame ale artistelor. Autoarele evită păcatul de a cădea în victimizare lacrimogenă.
Replicile sunt acide, au umor, funcţionează autoironia şi există un chef nebun de joacă. Personajele melodramei au tuşe groase: soţia misterioasă şi sensibilă (Maria Obretin), amanta tânără şi insensibilă (Ilinca Manolache), a treia femeie, şi mai misterioasă (Lia Bugnar), şi El, adoratul (Dorina Chiriac).
Aceste stereotipii tipologice sunt complementare firescului personajelor „reale”. Practic, fiecare actriţă are trei ipostaze, cea civilă, a personajului şi a actriţei care joacă personajul. Lia Bugnar şi Dorina Chiriac au şi o a patra ipostază, prima, de dramaturg, a doua, de regizoare.
Cum principiul de bază (şi sănătos) al spectacolului e că „teatrul nu e o clădire”, cele opt (actriţe şi personaje) pot fi întâlnite oriunde, dar mai ales la Teatrul Luni de la Green Hours şi Godot Café - Teatru.
Noi 4 de Lia Bugnar
regia Dorina Chiriac,
Teatrul Luni de la Green Hours