Teatru

Grădinile groazei de Daniel Call pune problema hărţuirii în familie şi a terorismului manifestat domestic. Lupta pentru dreptul la intimitate este una dintre temele capitale ale timpului nostru.

Dacă tot ne e Caragiale contemporan, de ce să nu îl tratăm ca atare? Nu adaptăm discursul pentru a recunoaşte pe domnul X şi nici pe duduia Y, nu accesorizăm personajele cu gadgeturi de ultimă oră, nu mobilăm spaţiul cu aluminiu şi sticlă.

Care e limita financiară până la care valorile morale – cinste, solidaritate, onoare – sunt funcţionale? De la ce sumă încolo ele pot fi pervertite? Care e preţul conştiinţei? Cât costă să devenim criminali?

Cred că una dintre cele mai frumoase povestiri din câte au existat vreodată este Micul prinţ de Antoine de Saint-Exupéry.

A auzit prima dată "Vizita bătrânei doamne" la teatrul radiofonic, când era foarte tânără. Actriţa mărturiseşte că îşi dorea să joace acest personaj. Acum Maia Morgenstern este Klara Zachanassian pe scena Teatrului Naţional.

Sub aparenta simplitate şi stil liber, bazat pe improvizaţie, spectacolul de la Green Hours, Trust me if U can, se joacă de-a teoria despre teatru şi amestecă fără nicio reţinere convenţiile, până pică în propria capcană.

Bucureştiul din 2011 nu seamănă cu Parisul sfârşitului de secol XIX. Can-canul, Moulin Rouge-ul şi absintul au devenit branduri, iar Boema nu mai e la modă.

Dacă sunteţi dintre aceia care aşteaptă să vadă marile creaţii ale lui Silviu Purcărete, înseamnă că veţi privi Femeia care şi-a pierdut jartierele cu prejudecăţi.