Teatru

Într-o seară de iarnă, când ninge şi e ger – ca în Rusia –, 10 studenţi ai UNATC Bucureşti, îndrumaţi de Valeria Sitaru şi de Vlad Logigan, joacă Pescăruşul de Cehov.

În Capra cu trei iezi se comit crime abominabile. Lupul ucide iezii cu plăcerea lui Hannibal Lecter, iar Capra se răzbună înfiorător, torturând criminalul până la moarte.

El şi ea, căsătoriţi, au doi copii, casă, maşini, câine. Profund nefericiţi. Se despart. Prietenii lor cei mai buni, cu viaţa parcă trasă la indigo până atunci, se întreabă dacă nu cumva şi mariajul lor e doar o glumă proastă.

Dacă am face un sondaj printre oamenii de teatru, probabil mulţi ar spune că Hedda Gabler este o dramă burgheză, iar Ibsen un autor de un realism datat.

Cât de greu sau de uşor este să spui un „te iubesc”, sub albastrul cerului înstelat într-o seară de iarnă?

Cât de rafinat şi avid de cultură în cea mai sofisticată formă a sa e, oare, omul care cheltuie 35.000 de dolari pe o pânză albă?

De la Pirandello încoace, personajele îşi caută autorul. În "Noi 4", actriţele îşi caută personajele care evadează din spectacol.

Ce poate fi mai trist pe scenă decât un actor care îşi uită rolul, ce poate fi mai dureros în viaţă decât imaginea unui om în faţa morţii?

Este unul dintre acele spectacole pe lângă care nu treci uşor, îţi revin imagini şi te urmăresc personaje, îi găseşti un sens raportat la momente din viaţa ta chiar şi la mult timp după ce l-ai văzut.