Opereta salvată de musical

Ultima amintire ca spectator legată de operetă este foarte îndepărtată. Şi nu foarte plăcută. Pot spune că am regăsit o lume mult mai proaspătă – şi pe scenă, şi în sală – care se aseamănă mult cu ceea ce îşi doreşte publicul acum.

Rebecca este un musical cu tendinţă de artă, dar şi de comercial, în aceeaşi măsură, însă făcut bine. Se vede prezenţa în distribuţie a unor actori cu evidente înclinaţii spre teatrul muzical, se simte existenţa unui regizor (până la un punct), care urmăreşte spectaculosul, dar, uneori, uită partea care ţine de actorie (necesară şi în musical), şi se aud nişte voci aproape colosale. Oricum, am regăsit o altă Operetă. Nu mă gândesc doar la gen, ci şi la instituţie.

Revenind la Rebecca, am descoperit un actor pentru musical, Victor Bucur, pe care, dacă nu l-am fi văzut înainte în ipostaza de păpuşar şi de actor de teatru, ar putea fi lăudat fie şi doar pentru performanţele muzicale. Cu o distribuţie care se ridică la nivelul profesionalismului (Adriana Vlad, Florin Budnaru, Adina Sima, Cătălin Petrescu, Matei Chioariu, Bianca Ionescu, Andras Demeter), Rebecca transformă o reţetă de succes după modelul american al genului într-un spectacol cu miză autohtonă. Păstrează ceva din atmosfera filmului lui Alfred Hitchcock, aduce mult din romanul scriitoarei Daphne du Maurier (scris în 1938) şi este condimentat cu destul sirop pentru public. Realizat în colaborare cu Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, Rebecca prezintă la Bucureşti o combinaţie al cărei succes este verificat: Sylvester Levay (muzica) – Michael Kunze (libretul), în regia lui Attila Béres. Poate fi o soluţie pentru publicul care este dispus să părăsească televizorul pentru o porţie sănătoasă de teatru şi muzică.