O poveste japoneză

Pentru asiatici, teatrul a reprezentat dintotdeauna un mod de existenţă, apropiat de mister şi de ritual, o artă secretă a cărei magie este dezvoltată printr-o tehnică desăvârşită, perfecţionată continuu prin antrenamentul actorului.

Aici intervine şi dificultatea europeanului de a înţelege şi a se apropia de acest gen de artă.
Experimentul propus de regizorul japonez Yasuda Masahiro, la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, este un spectacol împlinit tocmai prin capacitatea actorilor de a răspunde acestei provocări, asumându-şi un alt fel de a face teatru şi folosind alte mijloace de exprimare decât cele din teatrul european, dar adaptate sensibilităţii occidentale (şi aceasta a fost ştiinţa regizorului). Evident, că în spatele acestui spectacol „frumos”, stilizat la maximum – de la limbaj până la spaţiu (scenografia lui Alin Gavrilă duce cu gândul la o catedrală părăsită sau o tavernă a începutului de lume) –, şi care pare extrem de simplu, stau sute de ore de antrenament pentru a deprinde o tehnică a trupului şi un „cod” al corporalităţii exprimate în gest.

Piesa japonezului Chikamatsu Monzaemon (un fel de Shakespeare al Japoniei), cu titlul original Asasinarea unei femei în infernul de ulei, spune o poveste cu trimiteri moralizatoare, desprinse din filozofia japoneză, despre un tânăr prins în cercul plăcerilor, şi care ajunge să-şi ruineze familia pentru a se bucura de farmecele curtezanelor. Fără a fi un criminal, ucide de spaimă, şi va fi condamnat la moarte.
Simplitatea şi coerenţa înscenării absoarbe firesc semnele ritualice ale existenţei japoneze, făcân-du-le uşor de descifrat într-o lectură în profunzime. Exerciţiul oriental de la Sibiu este singular în România.

O poveste japoneză de Chikamatsu Monzaemon, regia Yasuda Masahiro, cu Diana Fufezan, Ciprian Scurtea, Florin Coşuleţ, Viorel Raţă, T.N. „Radu Stanca” Sibiu
Foto: Maria Ștefan

Taguri: