Moşteniri, crime şi alte bucurii
Personaj: o actriţă româncă emigrată în Franţa. Intrigă: o moştenire şi o crimă (despre care aflăm mai târziu).
Piesa: dramă psihologică cu multe inserturi comice şi expunere aproape poliţistă. Aşa arată textul Moştenitoarea de Lucia Verona, în regia lui Dan Tudor, la Teatrul de Comedie.
Regizorul decupează cu meşteşug aceste ingrediente care pot avea succes la public, mai ales dacă personajul este jucat de Mihaela Teleoacă, o actriţă care nu încetează să ne surprindă în ultima vreme, fie că este vorba despre spectacole în care joacă alături de Marcel Iureş şi George Mihăiţă, fie că ne arată de una singură cum se umple o scenă. Nu sunt mulţi cei care au vocaţia „recitalurilor” din care să facă un spectacol întreg.
După Fitness, tot la Comedie, Mihaela Teleoacă se arată acum într-un rol care serveşte din plin comicul straniu al actriţei.Povestea Moştenitoarei Luciei Verona curge firesc într-un monolog condimentat cu elemente-surpriză. Dodo fură identitatea Mirelei (sora sa pe care a ucis-o). Se bucură de apartamentul superb moştenit, bea şampanie şi vrea să afle secretele surorii ei. E divorţată şi mama unui fiu mort. Imprevizibilul este declanşat de o scrisoare. Dacă ar fi cea dinainte, ar putea beneficia de jumătate de milion de euro, moşteniţi din asigurarea fiului ei.