Maia Morgenstern şi Vizita bătrânei doamne

Câteva gânduri despre piesă, rol şi despre lecţia crudă a dreptăţii, într-un interviu de Cristiana Gavrilă

Cine este Klara Zachanassian?

În povestea noastră, este visul pe care îl ţese fiecare dintre noi. Pare puţin cam general, dar ea este vocea conştiinţei pe care o vrem îngropată, oprită, anihilată, preferăm s-o adormim şi să ne adormim. Ne dorim să îngropăm în noi păcatele trecutului, ba chiar să extragem avantajele lor, să avem foloase. Este o alegorie bazată pe un plan al realismului psihologic extrem de bine motivat. Pentru că ea este o femeie care, sentimental şi afectiv, a rămas o fată de saptesprezece ani, abuzată, dezamăgită, îmbrâncită în noroi, trădată şi umilită. Este adolescenta căreia i s-a făcut cea mai cumplită nedreptate: i-a fost smulsă puritatea. Alfred a fost primul ei bărbat, iar fructul iubirii ei a fost târât în noroi din cauza trădării lui, printr-o mărturie falsă.

Este o victimă care se transformă în călău?

Este o victimă care vrea doar dreptate, nu mai are nici măcar răbdare ca justiţia să dea o sentinţă. Ea poartă sentinţa, la fel cum poartă în ea o iubire care nu a murit. Deşi ar vrea s-o omoare, dar nu poate. Este total lipsită de ipocrizie, cu un cinism dus până la cruzime, recunoaşte că îşi cumpără dreptatea. În această lume necinstită, lipsită de orice sentiment de morală şi de etică, este singura care are puterea să recunoască. A urmărit cu obstinaţie acest lucru, el a fost scopul vieţii ei. Cu o luciditate extraordinară şi-a urmărit martorii mincinoşi şi a pregătit acest moment al dreptăţii. Nu a urmărit să se îmbogăţească, scopul vieţii ei nu a fost să conducă lumea, a vrut doar să reabiliteze un adevăr, să restabilească o ordine.

Credeţi că lumea din jurul ei înţelege această lecţie crudă a adevărului?

Mizeria morală în care se complace această societate s-a regăsit şi se va regăsi la toate nivelurile, în toate societăţile, în toate orânduirile. Totul se repetă la nivel moral. Nici în ceasul al doisprezecelea locuitorii Güllenului nu îşi asumă deschis vina pe care au avut-o în urmă cu treizeci de ani, printr-o sentinţă. Totul se bazează pe şuşotit. Condamnă un lucru, dar îl continuă, una se spune şi alta se face în Gullen. Este o încercare de a fenta conştiinţa şi de a fugi de responsabilitatea gesturilor. Sub aspect uman, al demnităţii, Alfred Ill îşi asumă vina, deşi nu e un supraom.

Care replică a personajului dv. sună cel mai puternic acum?

„Legea nu înseamnă întotdeauna dreptate”. Deşi Klara nu vorbeşte în sentinţe, ea cheamă la o mai atentă, mai sinceră, mai profundă confruntare a deciziilor şi a vieţii, cu conştiinţa lor. Le şi spune: „Faceţi ce vă dictează conştiinţa”. Dürrenmatt ne aminteşte că avem Liberul Arbitru.

Klara este comparată cu o Medeea contemporană. Aţi interpretat şi rolul Meedea, în Trilogia antică în regia lui Andrei Şerban, tot la TNB. Cum simţiţi această asemănare?

Sunt similitudini multe. Acum mă gândesc că, în filosofia antică, cine distruge cercul sacru al iubirii, al căsătoriei, poartă o mare vină. Ideea de căsătorie era privită în termenii sacrului, noi ne jucăm azi de-a căsătoria şi divorţul cu mare uşurinţă. Dar, şi atunci, şi acum, copiii sunt cei sacrificaţi, ei sunt cei care plătesc vina părinţilor. Medeea materializează acest sacrificiu, cu o condamnare la care şi-a supus copiii. Klarei îi moare copilul, pentru că a fost izgonită, surghiunită în plină iarnă. Şi copilul ei este sacrificat. Bine, legea e lege, dar umanismul, omenia, bunul simţ, unde erau? Conform cărei legi arunci o adolescentă însărcinată în plină iarnă? Nu poate să rămână nepedepsit! Marea întrebare este dacă se schimbă cu ceva mentalitatea acestor oameni după ce, pe înfundate, îl execută pe Alfred? Un mare semn de întrebare...

Poate că răspunsul îl dă Profesorul când spune că vor uita foarte repede crima pe care o comit...

Da. Foarte trist...

Sinopsis "Vizita bătrânei doamne" 
Milionara Clara Zachanassian (Maia Morgenstern) se întoarce la Güllen, oraşul natal, unde şi-a trăit în tinereţe marea poveste de dragoste cu Alfred Miller (Mircea Rusu). Ajunşi într-o sărăcie la limita supravieţuirii, locuitorii o văd ca pe marea salvatoare. Ea promite că-i va ajuta cu o singură condiţie: oferă un miliard în schimbul vieţii bărbatului care a trădat-o în tinereţe. Deşi la început refuză, cu toţii îl vor trăda pe Alfred Ill.  

Fotografii de Adi Bulboaca

Citeşte şi un interviu cu regizotul piesei Vizita bătrânei doamne: Alexander Morfov: „În fiecare zi trădăm pe cineva”

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
•