Iubire cu gust de otravă

În sala Studio a Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu, se joacă un spectacol ca o pastilă comică în genul emisiunilor de divertisment care se făceau mai demult la TV şi pe care publicul le gustă încă din plin. Un fel de „Tanţa şi Costel” (de fapt, chiar „Tanţa şi Costel” până la un punct), însă Ion Băieşu este continuat cu scene din Teodor Mazilu („Împăiaţi-vă amanţii”) şi inserţiuni din Cehov şi Shakespeare. Combinaţia poate părea cu totul exagerată, numai că regizorul Sorin Misirianţu compune un scenariu inteligent, unde trecerile prin aceste fragmente arhicunoscute curg firesc, îngroşând comicul în parodie.

De fapt, el inventează (inspirându-se din tipologiile lui Mazilu) două personaje care se pliază pe mai multe poveşti, urmărind sublimul comic şi ridicolul iubirii. O actriţă şi un regizor, doi iubiţi vor amesteca viaţa domestică şi crizele isterice de gelozie cu discuţiile aprinse despre „meserie”. Într-un joc de-a şoarecele şi pisica, Valentin (Ioan Isaiu) şi Emilia (Ionela Nedelea) se vor abandona în reproşuri şi declaraţii patetice, la care publicul reacţionează sincer, pentru că are în faţa lui doi actori cu vocaţie adevărată şi adrenalină pentru comedia simplă, cu efect direct.

„Iubire cu gust de otravă” este un spectacol lucrat cu mijloace puţine care, însă, forează în comorile de umor ale lui Mazilu şi Băieşu, dramaturgi ce par a fi uitaţi de regizori şi de teatre în ultima vreme.