Gala HOP 2012. Simptomele unei generaţii

Un sfârşit de vară frumos şi trei zile cu teatru. Ce îşi mai poate dori un om? În mod normal, pentru cineva ca mine, ar fi absolutul unui final de vacanţă. Mi-aş fi dorit ca tonul materialului să păstreze nota aceasta, aşa ar fi fost şi normal, o spun nostalgiile mele legate de alte ediţii ale Galei Tânărului Actor HOP de la Mangalia, susţinute de prestigiul unui eveniment care a influenţat destinele multor actori. Şi aici, obligatoriu, trebuie menţionat cu respect meritul regizorului Cornel Todea, iniţiatorul acestui proiect organizat de UNITER, plecat dintre noi pentru totdeauna, în a doua zi de gală.

Marea a fost frumoasă, nu însă şi serile de teatru. Cum cred că pentru tinerii actori această Gală HOP ar putea fi începutul unui drum, cu maximă obiectivitate şi cu riscul de a fi îngrozitor de directă, spun că am asistat la nişte momente dezamăgitoare. Majoritatea concurenţilor s-au prezentat revoltător de prost. Şi asta în faţa unei adunări formate din directori de teatru (Ion Caramitru – directorul TNB, George Mihăiţă – directorul Teatrului de Comedie, Dorina Lazăr – directorul Teatrului Odeon, Lucian Sabados – directorul Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, Marinela Ţepuş – directorul Teatrului Nottara, Mihai Dinvale – directorul adj. al Teatrului Mic etc.), nemaipunând la socoteală juriul – Radu Afrim (regizor), Virginia Mirea (actriţă), Florin Fieroiu (coregraf), Radu Macrinici (dramaturg), Marius Rizea (actor) – şi numărul mare de critici şi jurnalişti. Meritul organizatorilor de a strânge acest „auditoriu ales” şi a-l pune faţă în faţă cu tânăra generaţie de actori merită apreciat în întregime. Probabil, numai cei care organizează astfel de evenimente înţeleg reuşita la care mă refer, actorii tineri nu m-au convins că ar fi conştienţi de şansa care li s-a oferit pentru că ştacheta concursului a fost mult sub nivelul unei audiţii de care afli pe neaşteptate şi nu ai timp s-o pregăteşti.

Dacă starea teatrului tânăr arată ca stop-cadrul de la Mangalia, sunt motive maxime de îngrijorare. Pentru cine... nici nu mai ştiu. Şcolile de teatru au devenit o industrie care nu-şi mai asumă produsul, ci bifează cantitatea. Produsul, respectiv actorul, este setat să fie cât mai ignorant, să pice în admiraţia propriilor sale calităţi şi instruit să-şi negocieze preţul într-o piaţă inexistentă. Deci suntem într-o totală utopie. Tot ea, şcoala, la nivelul discursului şi noii sale misiuni, îl pregăteşte să intre în jungla liber-profesioniştilor din artă, dar îl aruncă acolo, fără milă, absolut dezbrăcat de orice mijloace de supravieţuire. El, actorul tânăr, încearcă marea cu degetul, dar nu ştie să înoate, şi nici măcar să facă pluta. Nu ştie că pe scenă se folosesc alte mijloace de comunicare decât ceea ce vede el la emisiunile de divertisment prost de la TV. Nu cunoaşte dramaturgia care l-ar pune în valoare într-un astfel de context şi urmăreşte succesul de public, facilul, imediatul, superficialul. Fatalitate! În sala de la Mangalia erau foarte puţini cei care ar gusta parodii prost făcute şi cu mesaj „preţios” despre destinul actorului condamnat să joace în telenovele cu ţigani. Sau un monolog din Vlaicu Vodă (suspectă şi opţiunea, deşi nu punem sub semnul întrebării dramaturgia autohtonă) tratat în schemă de şuşă. Tot el, actorul tânăr, nu ştie că un monolog este mai mult decât un calup de text, iar un personaj cu mult mai mult decât cineva care spune o poveste învăţată pe dinafară. Nu voi comenta fiecare candidat în parte pentru că risc să mă repet. Concluziile sunt dintre cele mai triste, începând cu defectele de dicţie, cu actori care nu se aud nici din primele rânduri ale unei săli, şi continuând cu texte (mai ales, la proba la alegere) care deserveau pe toată lumea (şi candidaţi, şi spectatori), sau  proba de teatru clasic – cea impusă – care, în majoritatea cazurilor, a adus aerul unor spectacole de liceu. Anul acesta la Mangalia a mai fost la mare căutare Shakespeare pe muzică. Este de înţeles de ce Premiul pentru cea mai bună interpretare a unei tirade de teatru clasic, iniţiat şi oferit de actriţa Dorina Lazăr, nu s-a acordat. Au fost premiaţi, însă, Loredana Coşoveanu şi Andrei Chiran la categoria cei mai buni actori.

Întrebarea care s-a auzit ca un zumzet pe parcursul celor trei zile de concurs a fost legată de preselecţie. Incredibil, văzând majoritatea momentelor, şi de neînţeles, încercând să găseşti criteriile. Actori tineri care conving acum şi promit pe mai departe? Văzând monologul la liberă alegere, care a reprezentat şi proba pentru preselecţie, de cele mai multe ori nu mai înţelegi nimic din opţiunile juriului acestei etape (Mihai Dinvale – actor, Silviu Jicman – regizor, Marius Zarafescu – teatrolog). Poate nu au avut de unde alege, însă organizatorii anunţau un număr record de actori înscrişi în preselecţii. Unde sunt tinerii actori interesanţi pe care i-am văzut în spectacole prin baruri şi spaţii underground, pe care i-am revăzut în audiţii prin teatre, pe care i-am întâlnit la atelierele la care am participat? De ce ocolesc Gala HOP? Am suspectat directorii de teatru că nu ar fi deschişi către tânăra generaţie, dar acum îi acuz cu dovezi şi pe actorii tineri că nu ştiu să se prezinte şi să îşi încerce şansele.

 Puţin mai bine au stat lucrurile la secţiunea grup, unde am văzut câteva spectacole interesante ca propunere şi prezentare: Night on Earth, adaptare după Jim Jarmusch (regia Dragoş Alexandru Muşoiu) – producţie a UNATC; Ce zile frumoase! de Samuel Beckett (pentru care Sabrina Iaşchevici a luat Marele Premiu al Galei HOP „Ştefan Iordache”) şi Zece (spectacol scris şi regizat de actorii unguri Ágnes Ábrahám, Julia Albert, Kristina Biró, Noémi Daróczi, Éva Imre, Csaba Marosán, Bence Molnár, Rita Sigmond, Emese Simó şi Zsolt Vatány) – care a şi primit un meritat Premiu pentru cea mai bună trupă de actori.

Nu ştiu cât glumea şi cât avea dreptate criticul de teatru Ileana Lucaciu când, într-o pauză, în ultima seară a galei, spunea că „teatrul românesc e pe mâini bune, cât timp avem actori unguri”.

Info: Gala Tânărului Actor Hop, Mangalia 29 aug - 1 sept, ediţia a XV-a, organizator UNITER

Foto: Maria Stefanescu

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•