Furtuna. De la Shakespeare la Esrig

Nimic nou în tot ce am spus până acum, lista completă a clasificărilor o puteţi găsi în oricare din mulţimea de cărţi apărute pe acest subiect. Doar că David Esrig chiar a descoperit o cale de a intra în adevărul piesei, un drum al căutătorului în teatru şi al iniţiatului în realitatea nevăzută, dar intuită, a lucrurilor, unul dintre modurile prin care te poţi „învălui în misterul lumii” (ca să rămânem în apropierea vorbelor lui Shakespeare). Urmărindu-l, alături de actorii români participanţi la workshop-ul de la Academia Athanor (Burghausen, Germania), de multe ori am avut senzaţia că este un Prospero pe insula lui Shakespeare, magicianul care a găsit în cărţi puterea de a stăpâni (sau manipula, cum îi place lui să spună) natura şi oamenii, întru reinstaurarea echilibrului. Mi s-a părut că toată călătoria artistică, acele creaţii care au stat „în puterea artei lui”, care au determinat destinele unor actori ca Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Iurie Darie, Ileana Predescu şi au marcat spectatori, transmise din generaţie în generaţie, prin viu grai (cum se întâmplă cu legendele), şi care circulă mai departe spre oameni foarte tineri, apoi şirul lung al spectacolelor interzise, deci cumva furate (îmi amintesc că odată mi-a spus „cred că sunt campionul interzicerilor în teatrul românesc”), încap în povestea lui Prospero, ducele detronat al Milanului.

Mic îndreptar pentru actori

Depăşind aceste subiectivisme (care aparţin în totalitate autoarei articolului şi nu au legătură cu tema workshop-ului şi, deci, nici a materialului de faţă), putem spune că participanţii la atelierele de anul trecut şi din acest an, care au avut la bază piesa Furtuna, au intrat în universul shakespearian ghidaţi de unul dintre cei mai buni cunoscători ai textului. Patruzeci de ani de reveniri la această operă „paradoxală” prin tocmai adevărul ei îl transformă pe David Esrig în posesorul unei înţelegeri autentice şi complexe a misterului care planează în jurul textului lui Shakespeare. Nu doar destăinuirile despre repetiţiile din anii 70, de la Teatrul Bulandra, sau descoperirile făcute alături de distribuţia de atunci sunt menite să fascineze auditoriul. Intrarea în text, urmând o metodă de lucru foarte bine structurată şi aplicată, cumva „licenţiată” cu numele David Esrig (deja există câteva doctorate în lucru pe această temă), verificată în lucru cu mari actori, în România şi în Germania, şi baza şcolii de teatru pe care a înfiinţat-o şi o conduce regizorul, reprezintă un model de a face teatru pentru actori şi regizori. „Am ajuns la teatrul poetic, existenţial, prin intermediul corpului şi a expresivităţii actorului”, spune regizorul, deşi este celebru pentru repetiţiile prelungite la masa de lectură. De pildă, pentru Nepotul lui Rameau după Denis Diderot (1968, Teatrul Bulandra), a stat opt luni la lectură, alături de Gellu Naum (cel care a făcut dramatizarea), Gheorghe Dinică şi Marin Moraru. Textul nu se dezvăluie decât lecturii în profunzime, dar şi atunci, şi acum, David Esrig rămâne dedicat total combinaţiei ciudate dintre expresivitatea actorului şi forţa cuvântului. Sau formelor ascunse în spatele cuvintelor. Sensul pe scenă nu e cuvântul simplu, ci felul cum e spus, însoţit sau anunţat de atitudinea corporală, de tonalitatea vocii, de gesturile unei stări. Pe scenă, actorul trăieşte forma şi textul înseamnă acţiune. Cuvintele sunt doar o altă formă în care se ascund sau din care se desprind intenţiile, iar ele fac lucrurile să „devină” pe scenă, pentru că intenţia decide acţiunea. Nici Stanislavski nu vorbeşte despre text, ci despre acţiunea verbală, adică un fluid care schimbă ceva. La fel de importante sunt cezurile, dacă actorul transformă rostirea pe scenă într-un act viu, gândit şi întâmplat acum şi aici. Exemplul la care revine foarte des David Esrig, când explică acest circuit al trăirilor actorului pe scenă, este Gheorghe Dinică: „la el, era halucinant jocul intenţiilor, te ţinea tot timpul în suspans”. Trebuie imitate procesele, nu formele, imaginând procesul, ajungi la forma lui. Actorul are doar câteva mijloace, spune regizorul, dar nuanţele lor sunt infinite. O parte din acţiunea scenică este şi trecerea unui personaj de la un etaj afectiv la altul.

Pentru Nepotul lui Rameau,Gheorghe Dinică şi Marin Moraru au făcut lecţii de menuet, pentru că „dansul, crede Esrig, este expresia comprimată a felului în care se mişcă oamenii într-o anumită perioadă istorică”. Teatrul este manifestarea, în primul rând, a unui limbaj corporal. Metoda lui Esrig combină cuvântul cu expresia corporală, esenţializând personajul, tema, starea. A nu se înţelege aici că teatrul pentru care pledează este unul strict de mişcare. Corpul este doar o modalitate de a exprima idei, de a le găsi o formă printr-un proces reversibil. Şi, din acest motiv, actorii şi studenţii lui Esrig sunt familiarizaţi cu modalităţi de exprimare corporală, pe filiera V.E. Meyerhold, Jacques Lecoq şi Étienne Decroux, adică trei şcoli şi direcţii diferite de gândire şi practică teatrală. Astfel, la atelierul din acest an, au susţinut cursuri practice Walter Anihhofer (Austria), Prof. Pantomimă şi Clovnerie - Clovnescul trăirilor meta-fizice, Rainer Dobernig (Austria), Prof. Biomecanică - Descompunerea mişcărilor corpului pentru a degaja acţiunea spiritului, Yves Mark (Franţa) - Limbajul corporal în teatrul –parabolă.

„Sunt procesele vieţii. E domnul Shakespeare!”

În spatele temelor unui spectacol se ascund probleme de existenţă reală, se întrevăd tensiuni omeneşti, confruntări dincolo de cuvinte, iar de aici se naşte senzaţia de existenţă reală. Este o scurtă descriere a  teatrul existenţial pe care îl face David Esrig.

Furtuna este, poate, cea mai sugestivă piesă pentru a ilustra această gândire. Misterele medievale vorbeau despre patimile lui Isus, care a încercat să salveze omul de ticăloşie şi necredinţă. Furtuna este un mister, care vorbeşte despre patimile omului, o piesă-avertisment prin întrebările „poate fi omul salvat?, este omenirea ameliorabilă?”. Şi Shakespeare, şi Esrig au îndoiala că ierarhiile sociale sunt construite cu vreun sens. O furtună poate dizolva structura socială a unui stat.

            De multe ori, Furtuna a fost citită ca un basm despre un Duce detronat, devenit magicianul Prospero, şi fiica lui, Miranda. David Esrig a experimentat acest text, pe toate feţele lui văzute şi nevăzute, pentru că Shakespeare nu poate fi scos de sub incidenţa ocultului. În afara unei lecturi de felul acesta, lucrurile se simplifică extrem. Autorul nu a dezvoltat cu precăderea ocultul, dar l-a sesizat. La fel şi Esrig. „Piesa e cumplită”, spune regizorul, „arată limitele de sus şi de jos ale spiritualului”. Pentru că la Shakespeare „se pune întotdeauna întrebarea despre calitatea umană a vieţii pe care o găseşti într-o piesă”.

Experimentul lui Prospero depăşeşte legile oamenilor. Determină natura, stăpâneşte duhuri (cei 15.000 de Arieli care apar în scrierile oculte), manipulează oamenii şi controlează iubirea. Iar David Esrig a strâns dovezi în acest sens.

Puterea lui, în mod paradoxal, vine din pierderea puterii. Argumentele regizorului sunt colosale şi vin din zona hipnozei, a manipulărilor machiavelice, a ritualurilor magice (magie albă, dar şi magie neagră). „Sunt procesele vieţii. E domnul Shakespeare!”. Pornind de la astfel de premise, actorii prezenţi la atelierul de la Burghausen au avut ce experimenta. S-au lăsat conduşi pe drumurile defrişate, în urmă cu patruzeci de ani, de David Esrig, şi au experimentat. Un alt fel de a încerca să faci teatru şi necesitatea acută a unei lecturi în profunzime.

Info: MASTER CLASS GHEORGHE DINICĂ, 29 iulie – 27 august • în Burghausen / Bavaria

Atelier conceput şi condus de către prof. dr. David Esrig

Dan Bădărău, Mihai Smarandache, Istvan Teglas, Ioana Anastasia Anton, Paula Niculiţă, Cosmina Stratan, Cătălin Băicuş, George Costea, Radu Lărgeanu, Anca Hanu, Petho Aniko, Balazs Bodolai, Silvia Torok, Sara Ciuciulete, Cezar Grumăzescu, Simona Pop, Cristina Păun, Florin Vidam, Camelia Maxim, Iulia Colan

FOTO: Cezar Grumăzescu

Citeşte şi: "Burghausen, o lume medievală între Germania şi Austria", "David Esrig şi amintirile exemplare"

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•