Festivalul Naţional de Teatru - Galaxia Svejk

Războiul văzut cu ochii unui soldat, comentat şi criticat prin detaliile care îl determină şi consecinţele venite din el, sunt temele ridicate şi de Hasek, şi de regizorul Hausvater.

Galaxia Svejk este un spectacol pentru adulţi. Prin problematică şi modalitate de expresie este unic în Bucureşti. Dincolo de acest lucru, ne dezvăluie o trupă cu disponibilităţi nebănuite (Gabriel Apostol, Marin Fagu, Victor Bucur, Ioan Brancu, Matei Chioariu, Alina Teianu, Petronela Purima, Cristian Mitescu, Ilona Hrestic, Georgiana Dinescu)

Aceeaşi poveste a mai fost adusă în scenă de „părintele” teatrului politic, Erwin Piscator, în 1928, într-un spectacol de referinţă pentru istoria acestei arte. Viziunea lui Piscator era una cu proiecţii, covoare rulante pentru derularea cadrelor pe scenă, marionete, costume speciale şi un singur actor.

Spectacolul lui Hausvater foloseşte marionete cu actorii la vedere, iar relaţiile scenice sunt cumva multiplicate: între actor şi marionetă, între actori, între marionete şi obiectele aduse în scenă. Spectacolul te transpune în atmosfera războiului.

Din păcate, în acest scop, se folosesc în surplus aceleaşi mijloace (proiecţiile sau fumul care indică scenele de război). Surprinde elementele nedatate istoric şi pune în centru problema umanităţii într-un moment al lipsei totale de umanitate.

Ce altă definiţie am putea să dăm războiului? Plin de candoare şi de revoltă, Svejk este soldatul-victimă a întâmplărilor politice. Îşi învinge frica prin nebunie şi inocenţă. Întors de la război, el va regăsi umanitatea printre animale, alături de căţeluşa Galaxia (apariţie seducătoare în interpretarea Taniei Popa), singura capabilă să asculte povestea unui celălalt.

Prin contrast ridică întrebări, stârneşte reacţii, problematizează. Iar regizorul a găsit mijloacele estetice prin care să sondeze în adâncime, deşi tehnica folosită este una a distanţării, a privirii din afară. Marionetele sunt cel mai bun limbaj care să arate povestea crimelor şi deruta monstruoasă a războiului.

Era convingerea lui Piscator şi este şi demonstraţia pe care o reuşeşte spectacolul de la Ţăndărică printr _o trupă de marionetişti care ştiu să mânuiască păpuşile, dar şi corpurile lor cu aceeaşi siguranţă. Marioneta Svejk – mânuită şi jucată cu precizie de Gabriel Apostol – are un cap mare, cu faţă alungită şi trăsături puternice.

Ofiţerii şi celelalte personaje au capete mici (marionetele sunt create de Constantin Ciubotariu). O imagine suprarealistă formată din semimarionete şi semioameni (costumele transformă corpul) şi obiecte-simboluri ale războiului, tratată cu umor, se transformă într-un comentariu violent la adresa societăţii de oriunde.

Energia actorilor şi expresivitatea măştilor sunt punctele pe care se sprijină construcţia spectacolului. Desfăşurările de planuri sunt rapide, ritmul venind şi din coloana sonoră semnată de Yves Chamberland, o combinaţie ciudată de stiluri, un fel de decor sonor care impune schimbări rapide de imagini. Hausvater nu foloseşte covorul rulant al lui Piscator, dar preia efectul derulării de la stânga la dreapta, şi invers, a scenelor.

Galaxia Svejk

4 noiembrie, ora 21:30 şi 5 noiembrie, ora 17:30

Teatrul Ţăndărică, Sala Lahovari