Colibri - Cronică de teatru

Este un spectacol despre cum oamenii au devenit un produs expus într-o tarabă, ieftină, a existenţei… spre a găsi un cumpărător – care poate lua forma unui job (mult râvnit sau doar necesar). 

Două personaje „audiază” nişte căutători disperaţi de supravieţuire imediată, copleşiţi de încercare, şi absenţi din viaţă, pentru că preţul este atentatul la demnitate, din care nimeni nu scapă neterfelit. Sau fericit. Spectacolul punctează cu ţintă acest lucru, victime sunt audiaţii, dar, mai ales, auditorii.
Textul lui Garret Jon Groenveld (câştigător al competiţiei The Internationalist 2012 Global Playwriting Contest), deşi abordează un subiect acut, este, pe alocuri, dezarmant de previzibil şi dezbrăcat de soluţii scenice. Meritul lui Florin Piersic jr. este acela de a fi gândit o structură aproape exactă pentru cei doi actori (Laurenţiu Bănescu şi Daniel Popa), conducându-i în zona unei interpretări uşor parodice a unei situaţii tratate în termenii unui posibil absurd.

Inventează sensuri desprinse parcă dintr-o scriere a lui Kafka, dar ornamentează coperţile cu două şlagăre ale anilor ´70-´80: Aurelian Andreescu, Oameni, oameni şi Aura Urziceanu, Dor de viaţă. Şi dacă ar trebui să reducem la cinci cuvinte ceea ce strigă, printre rânjete şi parodii asumate, acest spectacol… nici nu ar exista altele mai potrivite.