Călător alături de Gulliver

Pentru unii, acesta este defectul lui. Pentru alţii, marea calitate. Cine se aşteaptă să-şi regăsească amintirile din copilărie (cu desene animate, cărţi de colorat şi teatru de păpuşi) va avea un şoc puternic. Cei care cunosc opera lui Jonathan Swift în întregime (recunosc că eu am citit-o incitată de producţia Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu) vor fi puternic surprinşi de cărările pe unde îi poartă spectacolul, pentru că ele depăşesc imaginaţia oricărui cititor. Doar câţiva regizori cunosc ştiinţa de a umbla prin cotloanele cele mai întunecate ale omului şi să scoată lumina din ele, sau să caute frumosul, dezlănţuind puterile „răului”, încercând ca prin groază să „stârnească mila şi frica”. Şi de data aceasta, Purcărete pare să scormonească în colţurile negre ale omenirii pentru a ne cutremura. Prea puţin mai este vorba despre Ţara Piticilor şi războiul între Lilliput şi Blefuscu, călătoria lui Purcărete, şi a lui Gulliver, continuă în Ţara Uriaşilor, în lumea spiritelor sau a celor chinuiţi de eternitatea bătrâneţii şi în Ţara Houyhnhnmilor, tărâmul curat şi liniştit al cailor, dublaţi de masa yahoo-ilor instinctivi, decăzuţi, groteşti în simţire şi sexualitate. Spectacolul începe din acest punct al inocenţei, cu un copil şi un cal (real) şi se consumă aproape într-un ritual satanic, exprimat în imagini de o expresivitate dură ca lama unui cuţit, însoţite din off de vocea regizorului, care spune povestea şi în vorbe.

O cutremurătoare destăinuire despre destinul umanităţii este prezentată într-un spectacol puternic senzorial, care combină mijloacele teatrului de imagine cu tehnici luate din teatrul de păpuşi, cu o scenografie semnată de Dragoş Buhagiar, foarte plastică şi inventivă tocmai prin simplitatea ei, şi o trupă care răspunde cu exactitate improvizaţiilor din care s-a născut reprezentaţia. Regăseşti elemente din alte spectacole semnate de Silviu Purcărete, întrezăreşti idei care se continuă de la o creaţie la alta. Ai senzaţia că opera lui este un fel de roman foileton sau un jurnal citit pe fragmente, iar să pui întrebări legate de acest lucru este ca atunci când ai condamna pe cineva pentru că îşi urmăreşte obsesiv gândurile.

P.S.: Călătoriile lui Gulliver a fost selecţionat la Edinburgh, înainte de a fi avut premiera şi a fi văzut de organizatori, lucru fără precedent în istoria festivalului.

Călătoriile lui Gulliver, de Jonathan Swift, exerciţii scenice coordonate de Silviu Purcărete, scenografia Dragoş Buhagiar, muzica Shaun Davey, cu Veronica Arizancu, Diana Fufezan, Raluca Iani, Ofelia Popii, Cristian Stanca, la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

• Spectacolul este programat la Teatrul National "Radu Stanca", Sibiu,  pe 23 iulie 2012