Away to Norway. Lari Giorgescu şi Vladimir Turturică pe biciclete

Lari Giorgescu povesteşte cum totul a pornit cu bicicleta spre Norvegia şi spectaculoşii munţi ai Scandinaviei.

Aţi luat Europa „la pas cu bicicleta” şi aţi pornit spre nord. Eşti la prima „drumeţie” de felul ăsta? Povesteşte-mi puţin cum va venit cheful acestei aventuri?

Totul a început vara trecută, când stăteam în Cismigiu cu Vladimir Turturică, scenograf şi artist vizual, pe care îl ştiu din anul I de facultate şi alături de care am lucrat la mai multe proiecte. Îi povesteam despre o călătorie pe care o făcusem cu bicicleta în acea vară prin România. El mi-a spus despre un plan mai vechi de-al lui, de a face turul munţilor Scandinaviei cu bicicleta. Idee mi-a surâs cu totul, dar ne-am dat seama că ar fi aprope imosibil. Ar fi însemnat să lipsim o perioadă mai lungă de şase luni din ţară şi nu aveam acest timp, aşa că ne-am îndreptat spre cea mai spectaculoasă parte a munţilor Scandinaviei, Norvegia

Ideea unui film despre călătorie a existat de la început sau a apărut la „faţa locurilor”?

Amândoi suntem mari iubitori ai ciclismului şi asta ne-a legat de la început. Abia apoi, am devenit complici în demararea unui proiect care să ne solicite şi profesional, am decis să filmăm întreaga expediţie din Oslo, prin cele mai interesante locuri din Norvegia, până în Nordkapp, cel mai nordic punct din Europa, şi să-i dăm un nume: “Away to Norway” . Traseul l-am parcurs doar cu bicicleta, iar pe întreaga desfăşurare a lui am filmat cu trei camere cât am putut de mult şi am avut parte de mult mai multe experienţe decât ne-am fi asteptat. De fapt, neprevăzutul este elementul pe care am mizat încă de la început. Şi am avut parte din plin de el. Nu ne-am fi aşteptat ca materialul filmat să fie atât de bogat şi aventura atât de solicitantă şi intensă.

Care este cel mai impresionant lucru pe care l-aţi trăit în drumurile voastre? Care este cel mai frumos loc în care aţi ajuns?

Am trăit întâmplări extrem de diferite, iar lucrul cel mai neaşteptat aş prefera să-l vedeţi în luna decembrie când va fi gata filmul. Va rula pentru prima dată în România on-line pe DolceTv.ro, apoi în cinematografe, la festivaluri şi la Tv. Ceea ce pot să vă spun este că am traversat unul dintre cele mai lungi tuneluri din lume cu bicicleta. Are 25 km şi face legatura între cele mai importante oraşe din Norvegia: Oslo şi Begen. Este foarte traficat de maşini şi camioane. Nu are decât o bandă pe sens, deci foarte îngust şi, cel mai important lucru, este interzis bicicliştilor. Masinile trec înspăimântător de aproape de tine, iar zgomotul pe care-l fac în tunel este echivalent cu zgomotul pe care îl scoate un avion care zboară la 10-15 m deasupra capului tău. Turbinele de ventilare a aerului sunt şi mai zgomotoase, şi atât de puternice, încât când treci prin dreptul lor cu bicicleta te zguduie serios. Peste toate se adaugă şi claxoanele care te pot încurca mai tare decât te-ai aştepta, sunetul se amplifică în tunel, iar pe noi nu ne-au menajat şoferii care erau destul de vehemenţi. După 16 km de groază în care ne auzeam inimile în urechi, o maşină de poliţie, care fusese chemată de şoferi, ne-a tras pe drepta şi ne-a escortat următorii 9 km de tunel. Plus două amenzi pe care o să le ţinem minte multă vreme.

Ai simţit vreun fel de teamă legată de această aventură?

Mi-a fost teamă încă din momentul în care am decolat de pe aeroportul Otopeni, când credeam că proiectul este sortit eşecului, datorită primei intâmplări „neprevăzute”. Am plecat din ţară fără biciclete, cum şi de ce... veţi afla din film. Aşa că ceea ce a facut sa fie forte interesant este teama si diferitele ei feluri de a se manifesta. Am avut parte de lucruri cărora credeam că nu le voi putea face faţă. Dar surpriza că, de fapt, se poate era atât de mare şi îţi dădea atât de mult curaj, încât ajungeai să te arunci cu capul înainte în orice altă nebunie. Inconştienţa este cea care ne-a făcut să ducem la bun sfârşit totul. Abia apoi realizam prin ce am trecut. Şi cred că altfel nici nu am fi putut.

Una dintre cele mai mari temeri a fost după primii 700 km, când, din cauza unui exces de zel, am ajuns cu 2 zlile mai devreme în Bergen. Am pedalat mult mai mult şi mult mai repede decât era cazul, şi am avut un început de tendinită. Eram aproape sigur că nu mă voi recupera îndeajuns de repede ca să duc la bun sfârşit totul, dar cumva, cu răbdare şi gheaţă la picioare, am reuşit.

Ce urmează să se întâmple cu filmul vostru?

Proiectul există datorită unor oameni care au avut încredere într-o nebunie în care e foarte greu să te încrezi la prima vedere, şi pentru asta, le mulţumim! Mai întâi, cei de la Ambasada Norvegiei din România ne-au dat încredere şi ne-au susţinut în întreg demersul, iar mai apoi DolceTv, sponsorul principal, care va beneficia de film, chiar în luna decembrie va rula în exclusivitate pe DolceTv.ro. Libra Film îl va produce. Împreuna cu ei lucrăm acum la montaj. Începând cu luna ianuarie va rula în cinema, iar apoi pe unul din posturile TVR. Nu am fi reuşit fără cei la La Bicla Loca, ei ne-au ajutat cu biciclete performante pentru un astfel de traseu şi lista poate continua. Pentru noi este foarte importantă echipa pe care a generat-o aceasta idee – şi nu cred că gresesc – dacă o numesc şi cauză. Pentru că noi ne-am demonstrat nouă că se poate. Dacă eşti suficient de ”nebun” şi gata să mergi până în pânzele albe pentru un lucru în care crezi, el se va întâmpla. Şi îmi doresc foarte mult ca asta să-i motiveze şi pe alţii ca să aibă încredere şi curaj în ”nebunia” lor.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•