Arlechino în „Laboratorul de noapte”

Orice spaţiu de joc este bine-venit oricând în Bucureşti, iar dacă el se află sub tutela unei instituţii de prestigiu, cu atât mai mult. Odată cu sala, s-a mai lansat şi un nou proiect „Laboratorul de

noapte”.
Arlechino moare?, text scris de simbolistul Nikolai Evreinov (părintele unui utopic „teatruritual” rusesc), este pretextul de la care pornesc patru actori şi o soprană pentru a scoate commedia dell’arte din sărăcia de sentimente,
păstrând însă dimensiunea ofertantă a caracterelor. Relaţiile sunt dezvoltate psihologic şi reprezentate în formele unei improvizaţii foarte libere.

Arlechino (Adrian Ciobanu), Pierrot (Antoaneta Cojocaru), Colombina (Ela Ionescu), Dottore (Mihai Marinescu) şi Moartea (soprana Raluca Oprea) – că doar avem de-a face cu un autor simbolist – îşi declară sentimentele în reacţii şi tonuri, într-un exerciţiu actoricesc în cea mai mare parte bun. Din păcate, dorinţa de a experimenta modalităţi (cunoscute) de exprimare duce la exagerare şi devine o capcană a spectacolului. Fiind clădit de actori (după o idee a Antoanetei Cojocaru), bucuria demonstraţiei este mai mare decât rotunjimea spectacolului. O privire din afară ar fi ajutat mult în cazul de faţă şi ar fi eliminat acele momente lungi care opresc reprezentaţia să meargă mai departe, firesc. Însă nu pot să nu recunosc că, la noi, curajul actorilor de a se arunca de unii singuri în astfel de experimente este redus.
Spectacolul acesta are sens şi finalitate în contextul unei încercări prin care actorii se apropie de un altfel de limbaj. Pasul următor ar putea fi o curăţare de ceea ce ţine strict de laborator, aruncarea reziduurilor şi sterilizarea pentru a fi arătat publicului larg.