Aproape de celălalt
Cât de greu sau de uşor este să spui un „te iubesc”, sub albastrul cerului înstelat într-o seară de iarnă?
Aproape ne convinge că drumul este presărat cu umor şi poezie, iar a fi aproape de celălalt este lucrul cel mai plăcut cu putinţă, speculat cu brio de regizor şi de actori. Întâmplările sunt de o simplitate ruptă din viaţă, iar miza spectacolului devine aceea de a le păstra suflul autentic, dar, în plus, regizorul Cristi Juncu adaugă o atmosferă suprarealistă, ca şi cum s-ar trăi o noapte magică, când totul este posibil. Scenografia lui Cosmin Ardeleanu susţine acest lucru şi aduce un aer realist-fantastic. Pe o mică platformă denivelată, multe iubiri sunt pe cale să se întâmple, dacă nu ar fi bruiate de stângăcia protagoniştilor. Într-ul fel de „joc al dragostei şi-al întâmplării”, poveştile sunt copertate de apariţia unui narator (Gabriel Tudorin).
Astfel, o tânără femeie îndoliată (Amalia Huţan), care îşi poartă cu grijă, într-o pungă, inima împietrită şi frântă, porneşte în căutarea aurorei boreale, convinsă că aşa poate lua legătura cu iubitul mort, dar va întâlni alt bărbat (Cătălin Vieru). Un alt cuplu... el (Olimpiu Blaj) va fi convins de ea (Mădălina Ciotea) că, în ciuda statisticilor ştiinţei, motivele de suferinţă sunt plăcute, mai ales dacă este vorba despre un sărut. Cândva perechea ideală, după o seară la patinoar, căutând enervaţi o gheată rătăcită, ajung să îşi recunoască faptul că s-au înstrăinat şi sunt nefericiţi. Într-o altă poveste, o tânără – Alina Mangra – care aşteaptă de ani de zile o cerere în căsătorie umple casa iubitului (Remus Vlăsceanu) cu saci roşii, încercând să înapoieze dragostea şi, în schimb, primeşte un inel de logodnă. Sau doi foşti iubiţi se întâlnesc la o cârciumă unde are loc petrecerea dinaintea nunţii ei. Comedia este dusă la culme când femeia-bărbat, interpretată de Mădălina Ciotea, va fi cucerită cu greu de prietenul ei, înrobit de o dragoste neînţeleasă. Ea nu gustă gesturile lui tandre, dar descoperă plăcerile (mai ales fizice) ale iubirii.
Printre declaraţii de iubire trăite între miracol şi candoare, am mai văzut la Vâlcea o trupă tânără, numai potrivită pentru sediul modern al teatrului. Forţa adusă de ei poate naşte o altă poveste frumoasă.