Academia Itinerantă Andrei Şerban la Mogoşoaia

Mărturiseşte acest lucru un om care a fost martor privilegiat, şi participant (ori activ, ori discret) la două dintre workshopurile conduse de regizor, anul trecut la Ipoteşti şi, în această vară, la Mogoşoaia.

Dacă experimentul Ipoteşti a însemnat o stare de graţie impusă de izolare şi de o energie a locului, momentul Mogoşoaia, cel puţin, ca dimensiune geografică şi socială, duce încercarea la graniţa dintre viaţă cotidiană şi conştiinţa de sine a individului. Acolo, la Mogoşoaia bucureştenilor pregătiţi pentru şedinţe foto şi promenade, două grupuri de actori (au fost peste 70 de participanţi, mulţi veniţi cu saci de dormit) au semnat pactul de prietenie cu Shakespeare. Impresii sau scene din „Visul unei nopţi de vară”, „Hamlet”, Iulius Caesar”, „Cum vă place”, „Furtuna”, „Romeo şi Julieta”, „Mult zgomot pentru nimic” s-au născut, în mod autentic, în pădurea de la Mogoşoaia, în palat, la morminte, în curtea bisericii, în beciul domnesc, lângă lac. Actorii au mai descifrat un Caragiale (momente şi schiţe), într-o notă tinerească şi actuală, trecut prin sinceritatea si sensibilitatea lor. Un nenea Iancu trist, deprimant, uneori absurd, grotesc de actual în contextul zilelor noastre.

Până aici, totul pare tipic oricărui atelier de teatru. Doar că mai important decât rezultatul a fost drumul. Şi unde se mai permite o atât de profundă libertate în lumea anului 2012? Dacă am regăsi măcar şi în restul timpului un fragment din plăcerea descoperirii, din prospeţimea şi curajul intenţiilor, acea respiraţie şi inspiraţie ale locului, dorinţa de eliminare a oricărei concurenţe ori rivalităţi, puterea de a vrea să faci şi să înţelegi, deschiderea spre tine şi spre ceilalţi, lucrurile ar arăta mai optimist şi în teatru, şi în viaţă. A fi atent la celălalt este o lecţie importantă de viaţă şi o necesitate de teatru. Iar privirea sinceră întoarsă spre interior şi sensibilitatea prin care percepi lucrurile care te înconjoară au fost, poate, scopul acestei întâlniri speciale între regizorul Andrei Şerban şi actorii, regizorii, scenografii şi criticii participanţi la atelier. Să elimini formulele la care apelezi involuntar şi care se suprapun peste personalitatea actorului şi să încerci să redescoperi de fiecare dată adevărul momentului, să trăiesti aici şi acum, fără intenţia de a juca şi de a face teatru este cel mai greu lucru de adus pe scenă. Sub acest semn a stat workshop-ul condus de Andrei Şerban. Iar peste acestea toate, o incandescenţă de generozitate.

Starea de libertate, eliberarea de clişee (care se infiltrează atât de perfid în teatru), redescoperirea unei stări care ţine de fragilitate şi inocenţă, fără de care nu poate exista adevăr în nimic, au fost mizele întâlnirii de la Mogoşoaia. Ce s-a întâmplat acolo nu poate fi povestit, doar trăit. Poate, mai presus de toate, un contact uman puternic şi adevărat, ca o atingere, o apropiere de tine şi de ceilalţi, care presupune un curaj enorm. „Totul e să fii pregătit”, celebra replică a lui Shakespeare, ar putea fi considerată motto-ul workshopului.

INFO:

A IV-a ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban 8-22 iulie, Palatele Brâncoveneşti, Mogoşoaia, organizatori: Institutul Cultural Român, prin ICR New-York, în parteneriat cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava” al TNB.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•