„Plăcerile bărbaţilor”, de Kate Williams, la editura Polirom

„Este o carte densă şi extrem de inteligent construită, care o aşează pe Kate Williams în lista celor mai importante prozatoare britanice contemporane”, a scris The Guardian. Plăcerile bărbaţilor, primul roman al cunoscutei istorice Kate Williams, carte ce aminteşte de Parfumul lui Patrick Suskind, a apărut de curând în traducere în cadrul colecţiei „Biblioteca Polirom”.

Romanul descrie în culori groteşti şi deosebit de vii societatea de la începutul domniei reginei Victoria, marcată de lipsuri din cauza crizei financiare şi de violenţa pe care acestea o nasc. Acţiunea este plasată în anul 1840, într-un cartier rău-famat din Londra, unde au loc o serie de crime neobişnuite.

Catherine Sorgeiul, o tânără de 18 ani, înzestrată cu o imaginaţie exaltată şi care locuieşte în casa austeră a unchiului său, dezvoltă o fascinaţie morbidă faţă de acţiunile criminalului. Cathrine însăşi ascunde un secret groaznic, care devine înima pulsândă a pânzei de obsesii sexuală, vină, trădări şi, în final, de crime înfiorătoare care o aruncă într-o lume fără scăpare. 

„Plăcerile bărbaţilor” – traducere din limba engleză de Miruna Voiculescu, 424 p, 29,95 lei.

„În copilărie îmi plăcea să mă joc cu un fel de maşină a timpului pe care o făcusem pentru fratele meu – o cutie mare, acoperită cu folie argintie şi bucăţi de celofan. Îl închideam acolo, hâţânam cutia şi ziceam: ‘Gata, acum suntem pe vremea reginei Victoria’ sau ‘Uite, suntem la egipteni…şi uite şi piramidele şi faraonii’. Era un fel de evadare” – Kate Williams

Fragment din carte:

Când ţipă prima dată, nu o aud decât eu. Nici marinarii din faţa crâşmei, care vorbesc despre fete şi bani, nici femeile care aşteaptă la colţ de stradă îmbrăcate în rochii roşu-închis şi cu şaluri subţiri, nici măcar micii prădători care căutau în gunoaie şi se ceartă pe resturile de mâncare undeva în colţul pieţei.

Continuă să ţipe. Sunetul se izbeşte de zidurile din jur până când se aude cu ecou şi atunci copiii ridică privirile, femeile aud şi ele, iar marinarii pun deoparte sticlele. În curând apar şi bărbaţii adevăraţi, importanţi, responsabili, cu părul tuns şi pelerinele lungi negre, care nu le aruncă celor din piaţă sau căutătorilor în gunoaie nici măcar o privire. Se uită la nebuna care se leagănă, plină de sânge, şi cred că ea este muribunda.

Apoi zăresc  corpul care zace în spatele ei. O fată într-o rochie zdrenţuită, care abia dacă îi acoperă picioarele. Înjunghiată de douăzeci de ori, se bănuieşte, lovitură după lovitură, până când piele sfâşiată a ajuns să semene cu un penaj zburlit peste carnea întunecată. Mâinile şi picioarele sunt îndoite sub ea, lăsându-i numai pieptul la vedere, iar părul deschis la culoare i-a fost împletit şi băgat în gură.

O panglică albastră şi un pieptănaş din pene îi sunt agăţate în păr. Pe rămăşiţele pieptului, ucigaşul i-a crestat adânc o stea.

Uitându-se mai de aproape, bărbaţii observă o monedă de un penny aşezată drept pe inima ei, caldă încă.