Pictură pe sticlă, la Muzeul Național al Țăranului Român

„M-am născut la Stoenești, Argeș, într-o casă mare, cu pereții groși de un metru, iar tăpșanul ferestrelor era locul meu de joacă. Ferestrele erau împărțite în multe pătrate, iar când geamurile se abureau, desenam pe ele Îngeri.

Am aflat mai târziu că sticla este o materie vie, care după un timp devine mai densă jos și mai rarefiată sus, apoi dacă o întorci se schimbă.

Este ca o clepsidră vie.

Mă obsedează sticla, deoarece pot să pictez bidimensional și să realizez a treia dimensiune; lăsând spații transparente, unde desenez sau pun hârtie, care să te ducă cu gândul la ceva... mișcare, curgere, liniște, neliniște... la un spațiu magic.

Nu întâmplator, ramele sunt ca niște casete. Realizez instalații. Compoziții spațiale, cu lumină.

Prin sticla trasparentă pot să intru cu gândul în spațiul interior și să privesc spre exterior; pot să inventez povestea mea, ferestre către sufletele oamenilor și nu numai... către Dumnezeu. Se spune că unde este gândul, suntem și noi, sufletul și spiritul nostru. Am constatat că după rugăciune, mintea coboară în inimă, în suflet, se poate spune că pictăm cu sufletul, nu cu mintea; așa făceau și țăranii iconari.

Există rugăciunea iconarului.

Câteodată mătuiesc o parte din sticlă, unde - ceva – nu trebuie să se vadă în totalitate, ci discret, puțin, rafinat.

Îmi place jocul dintre translucid și semiopac, între văzut și nevăzut, între arătat și ascuns, între mărturisire și tăcere.

Oglinda mă ajută să împlinesc spațiul magic.... este un joc minunat.” Maria Constantinescu

 Expoziția va putea fi vizitată de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.