„Avangarda revizitată” – proiecţii de filme la Sala Eforie

Sesiunea a VI-a: 79 de ani de la premiera filmului ATALANTA / L’ATALANTE (Jean Vigo, 1934).

Fiul unui anarhist politic notoriu, Miguel Almereyda, mort în 1917 în detenție politică în circumstanțe ciudate, Jean Vigo va debuta în 1930 cu A propos de Nice, un eseu documentar experimental, filmat cu o cameră cumpărată la mâna a doua, însă abil manevrată de acesta și de Boris Kaufman, cel de-al treilea frate al lui Dziga Vertov (Denis Kaufman), în care scenele realiste, cu povești neconvenționale, contrazic la tot pasul imaginea impecabil încadrată, în compoziții picturale neverosimile. De altfel, dimensiunea aceasta implicit documentară se va menține și pe parcursul celorlalte pelicule create de regizorul franco-hispanic (Taris, 1931; Zero de Conduite, 1933; L’Atalante, 1934), iar ficțiunea, acolo unde apare, este astfel cu atât mai penetrantă cu cât este mereu bruiată de impresia de realitate verosimilă, hic et nunc.

Moștenirea avangardei cinematografice istorice transpare atât prin detalii instantanee absurde (puhoiul de pisici care ascultă muzică la patefon), cât mai ales prin maniera graduală de expunere a unei narațiuni altminteri fracturată și discontinuă. El însuși un anarhist social, politic și, nu în ultimă instanță, artistic, Jean Vigo va deveni, prin toate acestea, peste numai două decenii, unul din principalii idoli ai Noului Val Francez, adică ai neoavangardei cinematice, cea mai recentă invocație apărând, cum ager observa undeva criticul Maximilian Le Cain, în Eloge de l’amour (2001) al lui Jean-Luc Godard, în care apar anumite motive sonore din filmul lui Vigo.

ATALANTA / L’ATALANTE

Franța, 1934, a/n, sonor, Ficțiune, 78m27s

R. Jean Vigo

S. Jean Guinée, Albert Riéra, Jean Vigo

Producător: Jacques-Louis Nounez

Muzică: Maurice Jaubert

Imagine: Jean-Paul Alphen, Louis Berger, Boris Kaufman

Montaj: Louis Chavance

Cu: Michel Simon, Dita Parlo, Jean Dasté, Gilles Margaritis, Louis Lefebvre, Maurice Gilles, Raphaël Diligent