Cine ia măsuri, taie

O lecţie pe care Alex­andru Ciucu a învăţat-o singur şi care ar putea servi ca sfat pentru alţii este „nu contează dacă pierzi o bătălie, important e să câştigi războiul”. Iar tradiţia cea mai importantă, un secret al business-ului aces­­tei familii, este „cel care ia măsuri este tot acela care şi taie”. Şi duce comanda până la capăt. 

Povestea începe în 1939, când bunica, mama tatălui său, pune bazele unei croitorii pentru bărbaţi. Era o perioadă înfloritoare, în care, chiar dacă se mai făceau (ca şi acum) afaceri oneroase cu statul, lumea era mult mai cochetă şi mai boemă. Pe vremea aceea, bărbaţii erau mai activi social decât femeile, astfel că era firesc să îşi comande mai des haine decât acestea. Dacă astăzi un costum se poate deteriora moral foarte repede, atunci conceptul de „modă” era aproape inexistent. Iar un costum creat la comandă putea fi purtat câţiva ani şi de tată, şi de fiu, după care era întors pe dos, cusut din nou şi purtat în continuare. Bărbaţii susţineau această afacere în perioada in­ter­­belică. Spre deosebire de acum, când 80% din această industrie este sus­ţinută de femei. La vremea respectivă, bunica lucra inclusiv uniforme pentru militari. Aceştia făceau parte dintr-o­ clasă socială privilegiată.

Anii au trecut, în 1941 se naşte tatăl lui Alexandru Ciucu. La 14 ani începe ucenicia în APACA. „Fabrica este foarte veche. A fost făcută de Cuza pentru a crea haine militare. APACA este acronim pentru Atelierele Publice Autonome de Confecţii ale Armatei. Acest nume a fost ulterior schimbat de comunişti. Am studiat arhivele acestei fabrici pentru că, din 1947, un membru al familiei mele a venit aproape zilnic la APACA”, povesteşte Ciucu. Odată cu începerea comunismului, bunica sa, împreună cu mulţi alţi croitori, este obligată să înceteze orice afacere şi să se angajeze la stat. Cariera sa de antreprenor se încheie aici. Ea continuă să evolueze în fabrică, dar nu mai reuşeşte să lucreze oficial niciodată pe cont propriu.
După ce termină ucenicia la APACA, tatăl merge să facă Universitatea de Industrie Textilă la Iaşi, pe care o termină cinci ani mai târziu şi se întoarce la fabrică pentru a face costume, de data aceasta într-un mod industrial şi cu funcţia de inginer. El lucrează şi astăzi tot aici, în locul în care şi Alexandru Ciucu a început să vină la câţiva ani după ce s-a născut. La vârsta adolescenţei şi-a dat seama că cei din jur îl percep ca pe un specialist în domeniul vestimentaţiei pentru bărbaţi. Aşa că a început să se preocupe de acest subiect. „Am început cu tricouri. Imprimam tricouri şi le vindeam. Destul de repede mi-am dat seama că nu pot face un business din asta, aşa că m-am întors la costume. După ce am terminat facultatea (ASE), mi-am dat seama că ştiu foarte multe lucruri, dar că nu le ştiu organizat. Eram ca un vorbitor nativ al unei limbi căreia nu i-am studiat niciodată gramatica. În ţară nu puteam studia decât industria textilă, ceea ce nu îmi oferea decât informaţii tehnice şi prea puţine de creaţie”, spune Ciucu. Aşa că a plecat la Milano, unde a studiat aproape doi ani la institutele de modă „Carlo Secoli” şi „Marangoni”. „Acolo mi-am schimbat foarte mult percepţia asupra lumii şi a frumosului. Şi m-am întors complet”.

Imediat după revoluţie, tatăl său a iniţiat privatizarea unei părţi din APACA. Din momentul acela începe drumul lui. În 2000 deschide primul magazin „Tata şi Fiul” pe Calea Moşilor. Urmează al doilea, al treilea, al patrulea. „De la un punct încolo am vrut să fac ceva special. Şi am deschis atelierul de costume la comandă”.