Turbohalle, o deschidere cu peripeții

Neajunsuri organizatorice au fost, am auzit (de la coada interminabilă, toaletele înfundate la țeava spartă care a inundat jumătate de garderobă).

Aviditatea cu care aproape foarte mulţi tineri din oraș au vrut să intre în hală (mulți n-au avut această șansă) dovedește că avem nevoie de astfel de spații.

Lăsăm deoparte faptul că mulți se aflau acolo doar ca să fie văzuți și să vadă, să arunce ocheade, alții erau la parada modei, cei mai mulți pentru băutura ieftină și câțiva la cumpărături, deschiderea a născut ideea de adunare în numele culturii.

La orele 22.00 era deja coadă la intrare. Bodyguarzii, îmbrăcaţi în negru şi cu veste verzi reflectorizante, aveau grijă să lase doar câte 10 persoane. Asta m-a pus pe gânduri. Să fie plin înăuntru deja? Trece preț de un sfert de oră și intru. Expoziție, instalații, târg și muzică dată la maximum. Câteva canapele de-a lungul pereților și un colț unde perechile se puteau căsători. O pereche de cătușe şi o diplomă erau premiul pentru jurămintele reînnoite.

Dacă nu ești în trend sau dacă nu ai atitudine de hipster, nu te potriveai în peisaj. Așa că nu am zăbovit prea mult. Muzica, acelați beat nonstop, dubstep, nu a fost pe gustul meu. Mai mult de două ore nu am rezistat. Plus că deja aşteptai un sfert de oră ca să-ţi iei o bere. Barmanii puneau gheaţă în paharele din plastic cu aceeaşi mână cu care încasau banii.

Merg spre ieşire. Pâlcuri-pâlcuri intrau la Turbohalle. Dau să ies. Stupoare. Nu aveam pe unde. De la porți, o mare de oameni baricadase toată strada până în Bulevardul Iuliu Maniu. Stuck in a moment you can’t get out of, cum ar zice cântecul.Să zic pardon? Să mă întorc? Zid implacabil. Și a început o „cursă” printre mașini și viitori posibili spectatori (spun asta pentru că mulți n-au avut răbdare să intre). Eram câțiva care mergeam contra curentului și nedumerirea celor care aşteptau a crescut. „De ce plecați, nu e mișto?” „Ba da, dar uită-te în jur. Vei vedea intrarea la 5 dimineața”.

Nu s-au răzgândit, deși stăteau ca sardinele în conservă. Mă bucur că avem un astfel de loc în oraș, o idee splendidă, dar cred că lăcomia (toată lumea avea invitații) le strică pe toate. Înțeleg că pot intra mii de oameni acolo, dar hai să nu ne călcăm în picioare! Hai să facem totul cu decență, în numele orașului și cu răbdare. 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•