Reportaj: Turul Caselor Memoriale

Prima oprire: Muzeul Memorial „C.I. și C.C. Nottara”

Singura casă a unui actor și a unui compozitor, un întreg imobil construit special pentru ei. Din bulevard, pare un bloc cu un etaj și mai multe apartamente. În interior însă, parterul și etajul I al clădirii de la 1931 a fost locuit de cei doi Nottara. Actorul Constantin I. Nottara și fiul său, compozitorul Constantin C. Nottara. Muzeul s-a înființat în 1956, în urma donației făcute de Ana Nottara, soția compozitorului. După donație, aceasta a continuat să locuiască în incinta casei până la sfârșitul vieții (1981).

7.300 de volume de literatură română, poezie, proză, dicționare, reviste de teatru, critică muzicală, partituri, toate fac parte din patrimoniul muzeului. Mai sunt acte, diplome, medalii omagiale. La parter veți găsi obiectele, fotografiile, tablourile unuia  dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică. Mi-a atras atenția o dedicație a lui Mușatescu către marele actor: „După premiera piesei mele Titanic Vals m-a sărutat multă lume în cap cu părinții și prietenii mei, dar cea mai de preț îmbrățișare pentru mine a fost sărutarea pe frunte a maestrului meu adorat Constantin Nottara dată pe scările Teatrului Național și însoțită de următoarele cuvinte: „Mușătică, băiete, te-a miruit Dumnezeu cu un mare talent. Să trăiești și să nu te dezminți”. T. Mușatescu

Încă de la intrare m-am oprit să citesc o cronică a lui Victor Eftimiu, în ziarul Vremea, din 27 octombrie 1935. El se referea în acești termeni la marele actor Constantin Nottara. „A fost prieten cu Alecsandri... Caragiale nu i-a fost prieten... I-a jucat pe amândoi... Cu Nottara moare cel mai mare din marea generație... Are de 20 de ori mai multe roluri decât Mounet-Sully, gigantul scenei franceze... Profesor al tuturor actorilor din ultimii 50 de ani... Era un mare boier”.

Ies în evidență fotografiile actorului în câteva dintre rolurile pe care le-a interpretat: Despot Vodă, Tartuffe, Oedip, Vlaicu Vodă, Hamlet, Richard al III-lea, Hagi-Tudose, Don Salluste. Dar și clee cu colegi actori, discipoli.

Pe o scară interioară, din lemn scârțâitor, urcăm la etaj, în locuința compozitorului Nottara. O mică paranteză. Cei doi aveau intrări separate în imobil. Arta decorativă este prezentă mai mult aici, de la porțelan de Sevres – am găsit un vas din patru piese montate una peste alta- vase japoneze și chinezești, sticlă de Murano și Galle, oglindă venețiană și candelabrul de cristal de Boemia. Mobilierul eclectic  (o măsuță din sidef și o alta din agată și fildeș), funcțional, de sfârșit de secol XIX, statuete din bronz, tablouri de Corneliu Baba. În micul salon al compozitorului domină pianul Bechsteine. Aici se organizează audiții și serate muzicale, susținute de elevii liceelor de muzică din București și de studenții de la Conservator. Atenție la fotografii! De Ziua Porților Deschise cu greu au aflat și organizatorii că vizitatorii pot lua imagini. De-asta sunt „porți deschise”. În celelalte zile, fotografiatul este contra cost.

Adresa: Bd. Dacia 105, 210.38.23, Program de vizitare: zilnic – 9.00-16.30. Luni și Marți – închis.

Următoarea oprire: Muzeul Memorial „Prof. Dr. Victor Babeș”

Într-o vilă somptuoasă din cartierul Dorobanți, pe o stradă liniștită, Andrei Mureșanu. Mergeți printre case cu parterul supraînălțat și găsiți la numărul 14A casa lui Mircea Babeș, fiul lui Victor Babeș. Construită în 1929, după planurile arhitecților Flegel și Mellinger, imobilul solid este din cărămidă, cu acoperiș cu țigle și cuprinde demisol, parter și etaj. În 1956, Mircea V. Babeș hotărăște împreună cu soția, Sofia, să doneze parterul casei și o parte din bunurile moștenite de la tatăl său statului pentru a deveni muzeu. Sofia Babeș va întregi zestrea patrimonială a muzeului prin testamentul redactat în iulie 1986, așa încât întreaga clădire va reveni muzeului. Astăzi, parterul și etajul sunt destinate expozițiilor.

Biroul din mahon, realizat la Munchen, după un desen de-al marelui savant impresionează, la fel și tapițeria care îmbracă întreg peretele din camera biroului. Tot aici sunt o biblioteca cu triciclu de oglinzi, măsuțe de epocă, un salonaș Chipendalle, o masă din bronz și porțelan de Sevres. Cufărul din secolul XVII este ușor atins de cari. Piesa care a atras vizitatorii este un microscop Zeiss, proiectat de însuși doctorul Victor Babeș. Imobilul are pod, se mai păstrează și micul lift cu care se transporta mâncarea de la bucătărie, la etaj, unde familia Babeș lua prânzul. Așa cum majoritatea Caselor Memoriale au nevoie de restaurare, revitalizare, la fel și aceasta. În timpul săptămânii este liber (adică nu vine nimeni, ne spune doamna polițist de la intrare), așa că puteți vizita liniștiți casa. „Doar cu ocazia evenimentelor de acest fel mai vine cineva pe la noi. Nici profesorii nu-i aduc pe copii”. Și aici, fotografiatul în scop comercial este interzis!

Adresa: Andrei Mureșanu 14A, 230.23.02. Program de vizitare: zilnic – 10.00-18.00. Luni și marți – închis.

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”

Funcționează într-o clădire care stă să se prăbușească la fiecare pas. Nu exagerez! Câteva date istorice. Anul construcției: 1910. În 1933, aici a fost primul sediu al Pinacotecii Municipiului. Muzeul a fost înființat în 1956. Adăpostește o colecție de documente ce a aparținut Amiralului Urseanu, cărți și manuscrise, obiecte de epocă, telescopul originar, cadre solare antice, instrumente astronomice vechi. Clădirea observatorului a fost realizată într-un stil cu totul original, ea sugerând suprastructura unui vapor. Pe unul din „posturile de observaţie” a fost ridicată cupola cu un diametru de 5 metri, în  interiorul căreia a fost instalată luneta principală.

În cupolă, am primit câteva informații despre luneta ecuatorială cu diametrul obiectivului de 150 mm, dar și despre un fenomen inexistent, „super luna”. În noaptea de 5 spre 6 mai luna s-a aflat la perigeu, adică astrul ceresc s-a aflat la cea mai apropiată distanță de Pământ. Cu alte cuvinte, un fenomen obișnuit, pentru specialiști. Nu așa cum a fost prezentat în presă. „Super Luna nu există. Este o invenție a unui astrolog. Astrologia nu este o știință, prin urmare nu putem lua în calcul această aberație. Fenomenul care i-a scos din minți pe jurnaliști a fost Luna la Perigeu”, au explicat reprezentanții Observatorului, vizibil enervați de neadevărurile deja publicate. Pe terasă, am observat prin lunetă soarele, care s-a dezlănțuit, exploziile solare sunt în plină activitate.

Adresa: Lascăr Catargiu 21, 650.34.75; Program de vizitare: zilnic, între orele 9.00-17.00. Luni- închis.

Ultima oprire: Palatul Voievodal Curtea Veche

Astăzi, când spui Centrul Vechi, spui baruri, cafenele, terase. Dar mai există acolo și Muzeul Curtea Veche, organizat în vestigiile Palatului Voievodal, inaugurat în aprilie 1972. Muzeul este desfășurat pe o suprafață de aproximativ 5.000 de metri pătrați și valorifică mărturii istorice din secolul al IV-lea până în veacul al XIX-lea.

Ca să respectăm istoria, palatul Voievodal sau Curtea Domnească este cel mai vechi monument feudal din București. Timp de peste două secole a fost reședința domnitorilor munteni, în paralel, până la 1660, cu vechea capitală a Târgoviștei. În a doua jumătate a secolului XIV pe acest loc a fost ridicată o cetate din cărămidă de circa 160 de metri pătrați căreia Vlad Țepeș, în anii 1458-1459 îi va da amploare, înconjurând-o de ziduri de piatră. În timpul lui Mircea Ciobanul, după 1550, cetatea se va extinde la o suprafață de 3.000-5.000 de metri pătrați, ajungând cu anexele sale până la 25.000 de mp. Perimetrul era cuprins între Dâmbovița și Lipscani. După 1640, Matei Basarab va reface Curtea Domnească. Astăzi, vă puteți ascunde de arșița de Mai în labirintul de vestigii (fragmente de ziduri de cărămidă și de piatră), mai ales dacă puteți admira instalații și obiecte de artă contemporană. Lângă Palat, Biserica Buna Vestire în care au intrat toți domnitorii Țării Românești, a fost restaurată.

Adresa: Franceză 21-23, 021.314.03.75, Program de vizitare: zilnic- 9.00-17.00.

FOTO:  Florin Marin

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•