REPORTAJ. O echipă de străini de pe trei continente studiază româna la Brașov

Unii vor să-și continue cercetările pe care le-au început, alții sunt ghizi în turism și conduc grupuri de români în țările de unde provin, traducători, interpreți sau profesori care au propriile școli.

„Am observat în ultimii trei ani că structura participanților se schimbă, în sensul că sunt vin oameni care știu foarte bine limba română, care au nevoie de cunoștințe fie pentru a realiza o cercetare post-universitară, doctorală sau post-doctorală, sunt oameni care fac teren în România, care scriu, sunt traducători sau sunt interpreți la instituţii europene. E un program care porneşte de la primele noţiuni, vorbit, scris şi ajunge la interpretariatul curent din şi în română”, a spus Oana Suciu, director Direcția Relații Interne ICR.

Cursanții acestei ediții sunt din Europa, Statele Unite, Liban (prima prezenţă), Japonia. Cursurile sunt organizate de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universităţii Transilvania din Braşov, Muzeul „Casa Mureşenilor“ şi Centrul Cultural Reduta.

Vineri, la orele prânzului, pe holurile Facultății de Limbi Moderne răzbat din trei săli glasurile rotunjite ale profesoarelor de limba și literatura română. Voci timide cu accent franțuzesc, spaniol sau norvegian se intercalează. Când am intrat în prima sală de curs, șapte dintre elevii începători transcriau de zor de pe tablă denumirile sârboaică, rusoaică, ucraineancă, cehoaică, sinăiană/ sinaiotă, monegasc. „Știe cineva cum se spune locuitorilor din Madagascar?”, a venit întrebarea profesoarei Mihaela Gheorghe. Niciun sunet, și tot ea răspunde: „Malgași”.

Exerciții de limbă

„Ce făceai, de obicei, în vacanța de vară? Răspunde, te rog, la întrebare Yves”. „De obișei, făceam la mare cu părinții mei, mă jucam pe plajă”, a fost replica. „Nu făceam, mergeam”, îl corectează profesoara. Se studiază, prin exerciții, imperfectul. „Gândiți-vă la timpul verbal când completați propozițiile”. Al doilea exercițiu: scrie verbele din paranteză la imperfect. Cu vocea sugrumată, Paloma, din Spania, spune prima frază și nu greșește. Ca să descopere cuvinte românești lipsă dintr-un text, străinii au ascultat melodia „Nu mă iubi”, cântată de Ștefan Iordache și Sanda Ladoși. „Nu cunosc acest cuvânt, tuturor!”, a spus Julia din Norvegia. „Vă rog, să vă gândiți ce elemente ați vrea să mai exersăm data viitoare. Eu zic că vă descurcați bine cu verbele. Vom insista cu subjonctivul și pronumele. Observ un progres în ce privește conversația”, a fost concluzia cursului.

Doar o jumătate de oră până la începerea workshop-ului de jurnalism, la care sunt înscriși o parte din ei. Alții sunt epuizați și sar peste atelier.

În cea de-a doua sală de curs se studiază conjunctivul. Aici e veselie mare, mai ales că dialogul se leagă mult mai bine între profesor și elevi. Italieni, spanioli, libanezi, austrieci. Sunt nivelul A2 (după standardele europene, avansați). „Ce înseamnă a se plictisi?” este întrebarea doamnei profesoare. Niciun răspuns, priviri întrebătoare, ridicat din umeri. Lămuririle se dau prin exemple. „Dacă mă plictisesc, citesc. Dacă mă plictisesc, gătesc. Dacă mă plictisesc, merg la plimbare”. Din sală, se aude: „dacă mă plictisesc, mă culc”. Râd atunci când greșesc sensurile cuvintelor sau le pun în contexte în care nu-și au locul. „Dacă mă plictisesc, mă enervez”, spune Peter din Austria. „Un om rațional și stăpân pe el, așa cum ești tu Peter, nu cred că se enervează niciodată, așa că nu e posibil ce ai spus”, a fost caracterizarea profesoarei. „Nici nu am simțit când a trecut timpul, așa că ne vedem luni”.

Vineri. ora 16.00. Curs de gastronomie. Ana Borca, coordonatoarea școlii de vară, este cea care îi va învăța pe străini cum să prepare o pâine de mălai. „Am nevoie de doi voluntari pentru a toca mărunt ceapa verde și mărarul. Cine se oferă?” Anna, din Polonia, se distrează cu șorțul pe care nu știe să-l lege în jurul taliei. Reușește până la urmă și se pune pe treabă. Ana începe ora cu câteva date istorice despre cultura porumbului, despre importanța lui în bucătăria țărănească și când a fost adus în România (sec. XVII). În subsolul cu brâu de lemn de la Old Bistro Center „brânzica”, „mămăliguța” și „bulzul” sunt noile cuvinte, diminutive, pe care le aud participanții. „Pentru pâinea de mălai avem nevoie de făină, mălai, smântână, iaurt, două ouă, mărar, ceapă verde”. După ce au repetat întreg procesul de fabricare, Ana Borca le arată compoziția, cum se amestecă, folosind cuvinte specifice. „Marie, tavă rotundă, te rog”, strigă ea printr-un gemuleț ce dă în bucătăria localului. „Ce facem cu tava, dragii mei?” E rândul verbului „a unge” să fie asimilat. Amestecul este așezat în tava rotundă. „A rumeni” și „a coace” sunt următoarele rostite. Pentru cei care nu au înțeles bine rețeta, Joanna din Polonia le-a tradus perfect în română. (Mai târziu vom povesti cine este Joanna și de ce știe ea așa de bine româna). „Pita de mălai merge foarte bine cu ciorba de fasole sau simplă. „Doar o oră va sta la copt și nu fiți nerăbdători, veți gusta din ea mai târziu, la Seara Internațională”, le-a promis Ana.

Nu am timp să respir pentru că la ora 17.00 începe Atelierul de Jurnalism, care se ține la Muzeul „Casa Mureșenilor”, lângă Piața Sfatului. Trebuie să traversez aglomerata stradă Republicii. Ajung. Înaintea cursanților. Domnul director, Valer Rus, este cel care susține ora. Până începe, fac un tur al casei proaspăt renovate. Povestea ei, în alt episod.

Ora de jurnalism începe cu un scurt istoric al Gazetei Transilvania, primul ziar românesc din zonă. Împărțiți în grupe de câte doi, elevii au fost provocați să scrie și să citească apoi o știre care să răspundă celor 6 întrebări de la care pleacă orice știre bine formulată. Maria (Portugalia) și Eric () au făcut echipă. Ei și-au imaginat o știre. „Se spune că... pentru că ziaristul nu știe cu precizie... într-o seară, calculatorul lui Valer Rus a fost furat de niște oameni răi”. Au râs, însă istoricul Valer Rus nu s-a lăsat păcălit de subiect și a criticat lacunele știrii. Takashi (Japonia) și Anna (Polonia) au găsit un subiect veridic și l-au scris corect: „Vineri, 13 iulie, la Casa Mureșenilor din Brașov, 10 studenți străini s-au adunat și au scris știri în limba română, la un atelier de jurnalism, susținut de Valer Rus. Ei s-au întâlnit pentru a exersa limba română”. Cursul s-a încheiat cu părerile elevilor despre întâlnire.

Imediat, sala a fost eliberată de scaune și mese pentru a lăsa liber ringul de dans. Urma atelierul de dans de societate, coordonat de Nermina Damian, de origine sârbă, şef al corpului de balet al Operei din Braşov. Ea și-a propus să-i familiarizeze pe cursanţi cu dansul „Romana”, dans de coloană, la modă în familiile braşovene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Privit de pe margine, un adevărat spectacol de umor și stângăcie, de entuziasm și epuizare. Elevii nu s-au lăsat doborâți de piruete și reveniri, de plecăciuni și saluturi. „Hop salut, hop salut”, era cea mai plăcută parte a dansului. (vezi video) Nermina vorbește în continuu, numără pașii și aliniază perechile, le coordonează mișcările și îi obligă să repete. Știe să-i facă să se simtă bine, să glumească atunci când trebuie, e o adevărată încântare să o asculți. Și nu termină cursul până nu este pe deplin mulțumită, așa că studenții ei sunt osteniți bine la final. Ziua nu s-a încheiat pentru oaspeții de peste hotare. După workshop-uri, oaspeții-învățăcei iau masa la Bistro del Arte. De la ora 22.00, la Seara Internațională se vor întrece în prezentări ale istoriei, culturii și gastronomiei fiecăruia.

Seara Internațională

Ca să spargă gheața, Ana Borca a început cu un joc despre România. Cei care ghicesc imaginile cu diferite locuri din țară, sunt invitați la un pahar de vin și cozonac. Sibiu, Enescu, Mogoșoaia, Regina Maria, castelul Bran, Maia Morgenstern au fost simbolurile arătate și ghicite de străini.

Italia a fost prima care a tras la sorți. Ei au făcut cunoscută „Il pignarul", sărbătoarea focurilor aprinse pe vârfuri de munți, pentru a anunța apropierea noului an. Iar dulcele tiramisu a făcut deliciul publicului. Reprezentanții Spaniei au realizat un film documentar despre românii care trăiesc în țara lor: „Zmeul lui Andrei”.

Maria din Portugalia a descris costumul cu care a venit îmbrăcată. „Topul meu este realizat dintr-un batic specific. Pantofii sunt din plută, la fel și geanta. Designerii portughezi au început să facă modele noi plecând de la influențele portului tradițional”. De asemenea, ea a proiectat imagini cu Sintra, un orășel din districtul Lisabona, cu fosta închisoare care acum e poștă, primăria, fântâna neo-maură, pădurea și cel mai vizitat palat de către români.

O prezentare originală a făcut reprezentanta Belarusului. „Vreau să prezint țara mea cu întrebări pentru voi. Cine câștigă, îi dau bani”, a spus ea în râsetele tuturor. Cu cine se învecinează belarus, cine este președintele țării, care este moneda statului a fost chestionarul. Și chiar au primit bani. Și vodcă.

Studenta din Statele Unite ale Americii a fost întrebată de ce nu a adus coca-cola. „Aici este mai bună”, a spus ea în engleză. Iar părerea ei despre McDonald's este că nu seamănă deloc cu ce este în America. Polonezele, Joanna și Anna i-au îndulcit pe spectatori cu mazurek și i-au răcorit cu mied (Miod Pitny) – vin de miere.

De ce învață un străin limba română?

„Am terminat secţia de limba română de la Facultatea din Cracovia. A fost o coincidenţă foarte fericită: n-am ales româna ca primă limbă, eu vroiam de fapt să învăț o limbă romanică, spaniola, însă nu am reuşit la examene. La noi grupele sunt de 20 de persoane, este un sistem foarte competitiv. Mi s-a propus să aleg între română, suedeză şi latină. Din întâmplare am ajuns la română. După ce am ajuns în România la aceste cursuri de vară, m-am hotărât definitiv că vreau limba română. A devenit o decizie mult mai fermă după această vizită”, mi-a povestit Joanna Kornaś-Warwas, de origine poloneză, într-o română perfectă. Și fără accent polonez. Din discuția cu Joanna am aflat că este cea mai tânără traducătoare a lui Mircea Cărtărescu în limba poloneză. În Cracovia ea conduce o școală privată de limbi străine și a revenit la Școala de Vară a ICR pentru a aprofunda tehnicile de predare.

Soții Xenia Tishkevich și Sev Samokhvalov (35 de ani), din Ucraina, sunt la Brașov a doua oară. Călătoresc mult și studiază și mai mult. Xenia este profesoară de limbi străine, greacă modernă și engleză, iar Sev este cercetător în științe politice și doctorand la Cambridge. A lucrat cu Andrei Pleșu la Fundația Noua Europă și s-a îndrăgostit încă de la 10 ani de România. Bunica avea origini românești, așa că a fost intrigat de oamenii și locurile din aceste părți. După ce au colindat Europa, și după ce au trăit în Paris, Londra, au locuit și în București 10 luni și sunt încântați de oraș, de oameni, de mâncare. Le place cultura și mai ales spun că oamenii au o cultură foarte dezvoltată. Zona Armenească și Hala Traian le sunt familiare. Xenia spune că limba română nu i-a pus probleme foarte mari. „Încă îmi este greu să pronunț litera L. Iar cel mai greu cuvânt, din ce-mi amintesc, a fost scorțișoară. Acum îl pronunț”, spune ea râzând.

În București vor fi 5 serii de cursuri. Ele reîncep în septembrie, respectiv, în octombrie. Tariful cursurilor la Braşov este 1100-1300 de euro. La Bucureşti, 200 de euro. „Nouă ni s-a părut mult, dar lor nu. E minunat să vezi că asta se transformă într-un film documentar, într-o carte. Acesta este câştigul pentru limba noastră”, a concluzionat Oana Suciu. 

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•