Pe strada Mihai Eminescu, ziua
Pe strada Mihai Eminescu găsești de la „Xerox – orice mărime”, mâncăruri „la botul calului”, chioșcuri de legume, cluburi și cârciumi până la biserici, ambasade, spectacole de teatru și servicii de ambulanță.
Cam tot ce i-ar trebui unui bucureștean obișnuit cu Babiloniada în care trăiește zi de zi.
Dincolo de păienjenișul cablurilor, la numărul 56, se află casa în care a trăit Eugen Barbu între anii 1960-1993. Nu, nu e casă memorială, aici puteți trece pragul unei clinici dermatologice. Alături găsim atârnate legume și fructe pe o tarabă improvizată pe trotuar. Mai sus, magazinul Croissant de Paris are lacătul pe ușă, în schimb, la fast-food-ul de alături comenzile curg.
O casă veche, țărănească, cu acoperișul aproape lipit de pământ, rezistă capriciilor zonei, deși este umbrită de un uriaș bloc, rezidenţial. În tot acest peisaj se face remarcată și clădirea Teatrului Metropolis, cea care a împrumutat elemente de arhitectură de la Gaudi și Hundertwasser. Are drept vecini două cluburi, MadHaus și Havana, iar peste drum puteți zări o casă semnată C. Dobrescu și ridicată la 1936.
Contrastează iarăși cu numele un restaurant ce se întinde de-a lungul trotuarului, cât două case. Se numește Discret. Casa pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea a fost transformată în restaurant chinezesc, și, pentru că trebuia să poarte un nume, i-au spus Templul Soarelui (nu știm cât de livresc i s-ar fi părut Cellei numele).
Pagodele de la intrare sunt o ofensă adusă privitorului, fie el şi hămesit, cu atât mai mult cu cât au fost plasate lângă plăcuța comemorativă. Odată ajunși la Biserica Precupeții Vechi (acum, Biserica Tuturor Sfinților) cazi pe gânduri. Cum să nu cazi în păcat când vizavi, la doi paşi, îţi face cu ochiul barul El Vino.
Garlic Pub ne amenință că „e ca pe vremuri”, chiar dacă Bucureștiul nu s-a înrudit niciodată cu pub-urile. Există și un părculeț aici. „Aici va fi zona de amprentare” stă scris cu majuscule în fața statuii lui Tudor Vladimirescu cu leul la picioare. Însă trebuie să stai minute bune să descifrezi numele luptătorului. La capătul străzii, supermarketul Mega Image nu se putea învecina decât cu o piață improvizată, cu căsuțe construite din pal, la care se vând covrigi și gogoși.