Moara lui Assan
La 1853, în București, nu exista nicio fabrică de cărămidă construită. Acesta este și anul de naștere al ansamblului de clădiri din zona Obor-Lizeanu, prima moară de aburi din România, construită de negustorii Gheorghe Assan și Ioan Martinovici.
Pe atunci și cea mai înaltă clădire din oraș. Botezată de-a lungul timpului Moara cu valțuri, Moara de foc sau Vaporul lui Assan, clădirea a avut un ceas, evident „al lui Assan”, care funcționa foarte precis, fiind zeci de ani indicatorul după care se orientau locuitorii din cartierul Obor-Colentina.
În iunie 1930, moara a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan”, care cuprindeau patru industrii diferite: măcinarea cerealelor, uleiuri vegetale, lacuri și culori, săpunuri și chit. După război, în ‘46, fabrica avea 400 de angajați, iar după naționalizarea din 1948, Moara de la Obor a fost modernizată constant de foștii proprietari. În 1990, terenul a intrat în posesia statului. Astăzi, Moara, ascunsă pe strada Halmeu 25, nu mai trezește niciun sentiment locuitorilor. Cel mai trist este că nici măcar nu au auzit de existența ei. Nepăsarea și uitarea fac din ansamblu o adevărată groapă de gunoi.
Cu toate că este clasificată în evidențele Ministerului Culturii ca monument istoric de valoare națională și face parte din patrimoniul industrial, Moara lui Assan moare văzând cu ochii. În mai 2008, a ars 90% dintr-un corp secundar al fabricii, iar în ianuarie 2012 s-au prăbușit acoperișul și un perete din corpul principal ca urmare a furturilor susținute de materiale din structura de rezistență a clădirii. Luna trecută, monumentul a ars mocnit 28 de ore. Pagubele nu cred că pot fi estimate. Mergeți să vedeți câte cărămizi au mai rămas! Le puteți număra.