Mini-reportaj: Cronică la „Mărțișor”

Nu știu dacă am să găsesc „cuvinte potrivite”, dar sigur este că, pe locurile unde altădată creșteau „gherghinari” (prima plantă care înflorește la începutul primăverii și pe care fetele atârnau mărțișoare), Tudor Arghezi și-a ridicat o casă în alb și roșu, cu gândul la culorile veselului șnur. La sfârșitul lui februarie, „Mărțișorul” era alb-complet. O minunăție! După ce străbați o alee lungă, mărginită de o livadă de pomi fructiferi, la cea de-a doua poartă e musai să lovești toaca cu ciocanul de fier. Altfel nu ți se va deschide. În curte, pe stânga, îngropat în nea, culcușul lui Zdreanță, iar în dreapta, din mormintele proprietarilor (Tudor și Paraschiva), se mai zărește vârful unei cruci. În 1926, Arghezi cumpără un teren de 17.250 de metri pătrați, în vecinătatea închisorii Văcărești.

Timp de 15 ani, autorul „Florilor de mucigai” va construi casa, anexele gospodărești, tipografia. Curioși am întrebat de ce a ales acest colț de București? Poetul a fost întemnițat la Văcărești (1919), învinuit de trădare. A ales să se stabilească aici, în caz că va mai sta la închisoare. Așa, Paraschiva ajungea ușor la el cu mâncare. Avea o vorbă: „O ciorbă a Paraschivei face cât toată literatura mea”. Prima oprire: Potigrafu Mărțișor. Aici am găsit mașină de înghețată, uscătoare de fructe, centrifugă pentru miere. Câteva „Bilete de papagal”. Singura carte tipărită aici a fost „Drumul cu povești”. „Scrisă de Arghezi, cu ilustrații de Mitzura și redactată de Baruţu. Nu e o carte de familie. Așa a fost să fie”, povestește fiica scriitorului.

În casă, urcăm pe o scară roșie. În odaia-birou ne atrage privirea bastonul maestrului cu care s-a plimbat prin Bucuresci, papucii și ultima ceașcă de cafea. Ghidul ne conduce prin încăperile ticsite de cărți, bibliotecile sprijină 7000 de volume. Arghezi a fost și motociclist. O demonstrează ochelarii cu curele din piele și o tolbă agățată în perete. Ajungem în camera-laborator, acolo unde, pe o policioară, stau înghesuite ustensilele de parfumier ale scriitorului. Ce nu va uita vreodată fiica lui Arghezi, Mitzura: „Ne-am iubit mult. Tata lucra mult, avea notițe și pe pernă, pentru că nu mai apuca să ajungă la birou. S-a prăpădit la 11 luni după mama. N-a mai vrut să trăiască fără ea și mi-a spus: Să știi că n-am să apuc 12 luni din anul ăsta”. Era 1967.

Muzeul Memorial „Tudor Arghezi”, Mărțișor 26, Program: luni: închis; marți-duminică 10.00 - 17.00, 021.332.59.00

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•