Mălâncrav, locul de unde prinţul Charles comandă covoare ţesute

Conacul Apafi şi Biserica Evanghelică sunt reperele acestei localităţi uitate parcă de lume.

Drumul este mărginit de lanuri de porumb şi hamei şi dacă nu aţi văzut niciodată cum creşte hameiul, veţi fi uimiţi de lanurile cu fire care se agaţă la aproximativ trei metri înălţime. 

Excursia pe care am făcut-o la Mălâncrav a fost organizată de Institutul Cultural Român pentru străinii care au participat luna aceasta la Cursurile de Limba Română şi am profitat de invitaţie.

Primul popas a fost la conac, acolo unde am şi mâncat, la umbră sau pe iarbă, fiecare cum s-a simţit mai bine. După prânzul copios, cu legume din curte, zacuscă şi jumări din cămară, salată de vinete, am intrat şi în conacul familiei prinţului Apafi de Transilvania.

Datează din secolul XVII şi a fost adus la viaţă cu tehnici şi materiale tradiţionale de către arhitectul german Jan Hulsemann şi antreprenorii Fritz Klutsch şi Ernst Linzing. În interior, design-ul a fost realizat de britanicul David Mlinaric. Am vizitat doar camerele de la parter, bucătăria, băile, sala de uscat rufele. Interiorul este luminos, în culori pastel, amenajat simplu, fără prea multe obiecte de mobilier, doar strictul necesar. Toate obiectele sunt ţărăneşti, băncuţele din lemn pictat, aşa cum erau făcute odinioară. Perdelele şi preşurile sunt ţesute de femei din sat, iar mobilierul de lemn, atent restaurat. Pe jos, piatră. Bucătăria, imensă, are masă de mijloc, la care încap lejer 10 persoane. Nu se observă faptul că e dotată cu toată aparatura necesară. Încălzirea se face prin pardoseală. Puteţi înnopta aici în schimbul a peste 100 de euro pe noapte. Sunt 5 dormitoare, aşa că pe oricare l-aţi alege, veţi avea un somn liniştit. Prinţul Charles a dormit aici. Proprietarii nu vor să facă turism de mase aici, tocmai de aceea preţul este pe măsura confortului. Dacă sunteţi în căutarea luxului ostentativ, nu veniţi la conacul Apafi. Este pentru cei care apreciază bunul-gust, simplitatea, liniştea, natura, gastronomia pur românească.

Războiul iţelor

Părăsim conacul şi ne îndreptăm spre sat. Ajungem la Maria Nistor, cea care a urzit pentru prinţul Charles covoare şi perdele şi feţe de masă pentru conacul de peste deal. Intru în camera cu cele două războaie plecând capul şi împiedicându-mă de gheme. Saci cu aţe colorate, fuioare şi miros de lână, aşa arată încăperea. Am surprins-o pe doamna Maria când se „războia” cu firele colorate la un covor, o comandă pentru Londra. Pe străini peisajul i-a amuţit, au făcut ochii mari şi au notat cuvintele româneşti „fus”, „suveică”, „iţe”, un nou vocabular pentru ei. 15 persoane i-au invadat Mariei Nistor casa, dar ea nu se supără, e calmă şi explică etapele ţesutului. „Cea mai grea muncă este aşezarea firelor pe război. Mă ajută o femeie pentru asta. Aici e nevoie de precizie pentru că orice greşeală înseamnă că modelul va fi greşit”. Pentru un covor are nevoie de minim 600 de fire şi lână pe care o colorează natural, cu plante.

În camera de lucru sunt două războaie, unul dintre ele are 100 de ani. În Mălâncrav, Maria Nistor este singura femeie care țese. „Mai este o vecină care are război în casă, dar nu lucrează tot timpul”. 

„Mama lucra la Arta Decorativă şi am furat meseria. În 2008, am avut expoziţie la Londra şi a fost foarte frumos. Eu sunt de origine din Târgu-Neamţ, Pipirig, dar am lucrat modele şi din Transilvania, şi din Maramureş. Lucrez modele din orice zonă şi mă inspir dintr-o carte foarte veche. Am lucrat foarte multe covoare, perdele din bumbac, feţe de masă, modele săseşti din zonă. Când fac un covor, eu ştiu modelul pe dinafară, nu trebuie să-l urmăresc. Acesta e lat de 80 şi lungimea este de aproape 2 metri. Ca să-l termin îmi ia aproape două săptămâni, dar într-o zi de lucru nu pot să ţes mai mult de 5 ore pe zi, pentru că mă dor ochii şi mâinile. La mine e o joacă, dar pentru un începător e foarte greu până învaţă toate metodele. Trebuie depănat, urzit, aranjate firele şi abia apoi începe să se contureze modelul”. Maria Nistor îmi arată şi modelul pe care l-a cerut prinţul Charles şi îmi spune că, dacă vreau să comand unul, trebuie să-i las răgaz până termină comanda de la Londra, adică până prin septembrie, ca să se poată apuca de alt model. De curând, a trimis şi în Brazilia câteva modele. Plec cu gândul la covoarele minunate care ies din mâinile priceputei doamne Maria şi abia aştept să o sun la toamnă pentru comandă.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•