Joanna Kornaś -Warwas: „E greu să traduci ce scrie Mircea Cărtărescu. Are un limbaj sofisticat, stilizat!”

Din grupul de străini ieșea în evidență prin faptul că vorbea perfect românește și prin frumusețe. S-a înscris la cursuri de limba română pentru a-și perfecționa metoda de predare a limbii şi pe cea de traducere. Fără ifose și cu mult bun-simț, Joanna mi-a vorbit despre preocupările ei, lecturile românești, despre scriitura lui Cărtărescu, despre școala cu predare în limba română pe care o conduce la Cracovia din 2008.

Când ai ajuns prima dată în România?

Prima dată am ajuns la cursurile de vară organizate de Facultatea de Litere de la Cluj-Napoca, în 1997-1998. După un an eram deja la grupa de semiavansaţi. Comunicam. Am absolvit secţia de limba română de la Facultatea din Cracovia.

Cum ai ajuns să studiezi limba română sau cum a ajuns limba română la tine?

A fost o coincidenţă foarte fericită: n-am ales româna ca primă limbă. Am avut însă o dorinţă să studiez o limbă romanică. Am vrut să învăț spaniola şi n-am reuşit la examene. La noi grupele sunt de numai 20 de persoane, este foarte competitiv. Mi s-a propus să aleg între română, suedeză şi latină. Am ajuns la română din întâmplare. După ce am venit în România, la aceste cursuri de vară, m-am hotărât că nu mai vreau spaniolă, că vreau să studiez limba română. A devenit o decizie mult mai fermă după această vizită. Era important să ajung în ţara a cărei limbă vroiam să o studiez.

Ce știai despre România la acea vreme?

Ajungeau mulţi ţigani la noi, erau multe stereotipuri legate de România. Acum nu mai este aşa. Nu vreau să spun că am avut prejudecăţi, dar nu ştiam foarte multe. Când am trecut graniţa pe lângă Oradea, am văzut munţii frumoși şi Transilvania, care mi se părea atât de verde şi plină de peisaje extraordinare. Asta m-a convins.

Revenind la limbă, cum simți tu limba română?

Faţă de celelalte limbi romanice, este unică această influenţă a limbilor slave. Îmi place să descopăr dubletele, cuvintele care provin din latină şi din slavă. Vorbesc despre aceste perechi: „voce”, „glas” . Îmi place mult că descopăr un cuvânt care seamănă cu altul în poloneză. La început n-am avut foarte multe sentimente. Am vrut să studiez româna un an şi după aceea, gata, să trec la spaniolă. Am terminat şi secţia de literatură, pentru că vroiam să fiu traducătoare cu teza de licenţă despre proza lui Mateiu I. Caragiale. Atunci când am citit „Craii de Curtea Veche”, am descoperit frumuseţea limbii. Bineînţeles că romanul este unul cizelat, autorul a lucrat la el timp de zece ani, și după lectură am înţeles tot ce este acolo. Atunci m-am îndrăgostit de limbă.

Ce dificultăți ți-a pus românească neaoșă?

Pentru noi (polonezii, n.r) şi pentru români e uşor să pronunţăm cuvintele din ambele limbi. Şi polonezii au „ţ”, „ş”. Românii care învaţă poloneză n-au probleme cu accentul. „” şi „î” nu mi-au fost atât de clare la început.

Care a fost prima carte în limba română pe care ai tradus-o în poloneză?

Am debutat cu traducerea din romanul „Travesti” a lui Mircea Cărtărescu. Cred că sunt cea mai tânără traducătoare a lui, majoritatea sunt de vârsta autorului. Când m-am apucat de traducere, Mircea Cărtărescu era un autor consacrat, cu multe premii, așa că nu a fost ușor.

Tu l-ai ales?

L-am ales eu. Este o carte pe care am descoperit-o la întâmplare, în librărie, când nu ştiam să citesc liber, când trebuia să mă duc la dicţionar des. Nu aveam plăcerea de a citi și n-am putut să o înţeleg bine decât după ce am tradus-o.

A fost dificil?

E greu să traduci ce scrie Mircea Cărtărescu, are un limbaj sofisticat, stilizat, foloseşte cuvinte din multe domenii. Învăţ foarte mult, fac săpături ca să găsesc anumite cuvinte. La noi, o editură ne oferă răgaz un an ca să facem o traducere. Și în acest timp eu mai fac şi altceva.

Te-ai întâlnit cu scriitorul român?

L-am întâlnit pe Cărtărescu când l-am tradus, a venit şi la lansarea cărţii de la Cracovia. Pentru mine a fost important că un mare traducător polonez (care transpune din 16 limbi) a avut o opinie bună despre nivelul traducerii mele. Am tradus şi „De ce iubim femeile” şi un fragment din „Orbitor” pentru o culegere de texte din literatura modernă. Am tradus şi alte cărţi de succes, chiar şi teatru român contemporan.

După ce ai tradus „De ce iubim femeile”, ai înțeles de ce iubim femeile? Ai înțeles cum iubesc bărbății femeile?

Cartea lui Mircea Cărtărescu nu-ți oferă, bineînțeles, un singur răspuns la întrebarea din titlu și nici nu aș aștepta așa ceva. Totuși, cred că fiecare bărbat poate găsi în ea cel puțin câteva motive pentru care să iubească femeile. Pentru mine cartea este un frumos omagiu adus femeilor, sau mai degrabă feminității, și o culegere de proze scurte care pot fi o lectură savuroasă într-o zi de vară. Cel mai mult îmi place povestea Zarazei – din motive lingvistice, în traducere poloneză, am schimbat titlul cu varianta Zarada (Zaraza în limba polonă înseamnă un fel de epidemie, ciumă, și ar fi stricat total farmecul acestei povești).

L-ai cunoscut prin opera sa pe Mateiu I. Caragiale. Dar pe I.L. Caragiale cum l-ai înțeles?

Sunt schiţe mai uşoare şi mai scurte ale lui I.L. Caragiale. În afară de comicul situaţiei, mai dificil de înţeles este dublul sens. 70% din expresii sunt uşor de tradus, unele chiar seamănă cu echivalentul polonez.

Legat de limbajul de jargon, e o regulă nescrisă: într-o limbă străină se învață mai întâi înjurăturile. Cuvintele urâte au ajuns la tine?

Știu ca unii învață cuvinte urâte înainte de a pleca într-o țară necunoscută. De pildă,  cu ideea că nu trebuie să zâmbești în situația în care cineva face mișto de tine și te jignește cu voce blândă. Chiar e o idee bună să cunoști astfel de cuvinte. Dar eu am început să învăț limba română la facultate și pe atunci nu prea aveam legături cu România și nici prieteni români în afară de lectori și profesori, colegi. Deci nu aveam pe nimeni la facultate sau în Cracovia care să mă învețe înjurături. Cred că nici până acum profesorii mei de limba română nu au un repertoar bogat de cuvinte urâte, iar dacă le știu, nu cunosc echivalente poloneze... și nici nu e ușor să le găsești.

Nu mai țin minte când am adunat mai multe informații pe această temă, dar proza contemporană, de pildă romanul Ioanei Bradea „Băgău” îți oferă multe exemple de argou. Recent au apărut mai multe dicționare: dicționar urban123.ro de pe Internet îmi este uneori de folos. Datorită profesiei de traducător stau destul de bine cu vocabularul de jargon în ambele limbii și asta de când am tradus câteva piese de teatru românesc contemporan, între care piesa lui Peca Ștefan, Bucharest Calling. Am făcut multe săpături atunci ca să redau dialogurile cât mai bine posibil.

Enumeră cele mai frumoase 5 cuvinte din limba română. Ce-ți sună frumos? Ce nume de români îți plac?

Nu am numele românești preferate. Sunt multe nume care pot fi ușor transferate din polonă în română și invers. De pildă, Ana - Anna, Monica - Monika, Ioana - Joanna, Maria - Maria, Ion - Jan, Marius – Mariusz etc. De obicei îmi atrag atenția numele specific românești, cum ar fi Doina, dar nu am un nume preferat. De obicei îmi place un nume după ce mă înțeleg bine cu o persoană care îl poartă, în sensul că numele mă duce cu gândul la persoana care îmi este dragă. Îmi place și faptul că numele meu, Joanna, poate fi ușor de tradus/ transformat atât în română, cât și în alte limbi. Cât despre cele mai frumoase cuvinte, mi-e greu să aleg numai cinci. Așa cum am spus, limba română a început să-mi placă deosebit de mult după ce am început să citesc cu voce tare romanele lui Mateiu I. Caragiele, în special Craii de Curtea Veche. Amînțeles fenomenul cercurilor mateine – al oamenilor care se adunau pentru a savura romanul printr-o astfel de lectură. În rest, am și o viziune destul de unică asupra cuvintelor din cauza faptului că sunt un sinestet*.

*sinestet = persoană care „suferă (a suferi nu e cuvântul potrivit, dar nu-mi vine altul acum în gând) de sinestezie, adică îmi asociez litere/cuvinte cu culorile.

Una este limba de pe stradă, alta cea literară. Cum e sunetul limbii pe stradă? Cum se aude limba română în gura oamenilor?

Bineînțeles că limba scrisă diferă de limba vorbită pe stradă. Firește că depinde și de persoană, căci sunt oameni care vorbesc elegant ca în cărți, indiferent de situație, iar pe stradă se aud mai multe colocvializme, regionalizme,  prescurtări, expresii argotice, unele chiar reflectă situația politică sau economică a momentului și nici nu mai intră în dicționare, dar se folosesc în presă, şi, în general în mass-media.
În munca continuă de a-mi perfecționa limba română sunt foarte atentă la pronunție. Ca să dau un exemplu, am observat că pronunțarea cifrei „șapte” poate diferi chiar între oamenii din București. Alt exemplu: mi-e greu să simt suficient de bine nuanța expresiilor: „măi”, „băi”, „bre”, deși cunosc definiția acestor interjecții. Știu, de pildă, că „mă” se folosește ca adresare către o persoană de sex masculin, aceste cuvinte apar și în dicționare, dar abia pe stradă le pot auzi în contexte.

La ce lucrezi acum?

Acum lucrez la volumul lui Ioan Es. Pop - "Ieudul fără ieşire". În afară de Dan Lungu şi Mircea Cărtărescu, am mai tradus fragmente pentru diverse reviste, dar şi poezie.

Vii des în România? Te-ai muta din Cracovia?

Încerc să vin cât de des pot. Am fost şi anul trecut la Braşov. La Bucureşti am ajuns de mai multe ori, pentru că am mai mulţi prieteni acolo. Din 1997 vin anual şi deja am nişte relaţii pe care le păstrez şi la care ţin. La atelierul de traducere de la Mogoşoaia am cunoscut multe persoane. Îmi place să stau în România pentru o perioadă. Am stat şase luni la Bucureşti, dar sunt ataşată de Cracovia. Nu m-am gândit să mă mut aici. Încerc să vin cât mai des. În orașul meu am deschis o Școală particulară de limbi străine, unde se învaţă limba română. Iar la Școala de Vară susținută de ICR mă simt şi cursant, şi lector. Sunt cea care observă cum se lucrează cu studenţii. Din 2008 numărul celor înscriși a crescut, așa că și eu ca profesor trebuie să mă perfecționez. 

BIO

Joanna Kornaś-Warwas s-a născut la 5 decembrie 1978, Cracovia, Polonia. În perioada 2002 – 2007 a urmat studiile de doctorat ale Universității Jagiellonă din Cracovia, specializarea: Literatură. În perioada 1.10.- 20.12.2007 a obținut o bursă pentru traducători în formare ICR, la Mogoşoaia, iar în 2005 o alta acordată de Ministerul Educației Naționale, la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti.

PUBLICAŢII:

„Proza românească contemporană. Mircea Cărtărescu în traducerea polonă”, articol scris şi prezentat în cadrul celei de-a XIV -a Conferinţe Interne de traductologie “Sublimul şi stilul elevat în traducere”, 28.04.2007. Publicat în volumul 14 „Między oryginałem a przekładem”, Księgarnia Akademicka, 2008

“Ultimele povestiri ale Olgăi Tokarczuk sau despre efemeritate”. Articolul având ca subiect cartea Olgăi Tokarczuk „Ostanie historie”, apărut în Romanoslavica XLI, Editura Universităţii din Bucureşti, 2006

„Viaţa mea – noua faţă a lui Mircea Eliade”

Recenzia cărţii „Fragmente din jurnal 1941-1985” tradusă (din română şi franceză) de Ireneusz Kania, Editura KR, Varşovia, 2001, p.1250. În: Dekada Literacka nr. 3/4 Anul XII Martie/ Aprilie 2002, Cracovia, p.72-76

ARTICOLE:

Colaborare la elaborarea Dicţionarului Român – Polon de Joanna Porawska şi Halina Mirska- Lasota, apărut în 2009

„Lexic tematic român-polon”, elaborarea capitolelor – Cultură (p.194-204) şi Economie (p.157- 163); coord. Constantin Geambaşu şi Ewa Rossi, Editura Paideia, Bucureşti, 2002

„Misoginism. Femme Fatale. Androgyne - despre creaţiile feminine în proza lui Mateiu Caragiale”, Studia Romanica Posnaniensia UAM Vol. 35, Poznań, 2008

TRADUCERI DIN LIMBĂ ROMÂNĂ

Lucian Dan Teodorovici, „România din trei perspective”, în revistaTeatru nr.3/2012

„Cristina Modreanu, Gianina Cărbunariu și Radu Afrim – starurile noului val din teatrul românesc”, în revista Teatru nr. 7/2011

Gellu Naum, „Insula”, Institutul Cultural Român, 2011

Radu Pavel Gheo, „Bila jednom jedna zemlja”, apărut în revista HERITO nr. 2/2011

Dan Lungu, interviu pentru revista literară Bluszcz nr. 18/III/2010

Dan Lungu, povestirea „Marga şi valijoara ei”, pentru revista literară Bluszcz nr.18,

martie 2010

„Poezii” de Robert Şerban şi Claudiu Komartin pentru „Seara traducătorilor” 29.09.2009

Nicoleta Esinencu, eseul „7 km” pentru volumul „Odessa transfer”. Reportaże znad Morza Czarnego, Ed. Czarne, 2009

„Sunt o babă comunistă!” de Dan Lungu, Ed. Czarne, 2009

„Poezii” de Claudiu Komartin, Simona Popescu şi Ioan Es. Pop pentru „Poetry on the Underground”, ediţia 2009

„Spovedanie la Tanacu” de Tatiana Niculescu Bran, 19.03. 2009. Piesa a fost prezentată la Festivalul Internaţional al Spectacolelor Seducătoare/Iritante de la Łódź, ediţia a XV-a.

Antologia de teatru contemporan intitulată Sześć minut rumuńskiego teatru. Antologia współczesnych sztuk (Şase minute de teatru românesc. Antologie de piese contemporane), Editura Panga Pank, 2008 include:

1. „Numărătoarea inversă” de Saviana Stănescu & Editura Polirom

2. „Crize” de Mihai Ignat

3. „mady.baby.edu” de Gianina Cărbunariu

4. „Kamikaze” de Alina Nelega

5. „A (II) Rh+” de Nicoleta Esinencu

6. „Bucharest Calling” de Peca Ştefan

Fragmente din „Sunt o babă comunistă!” de Dan Lungu şi din „Orbitor” de Mircea

Cărtărescu pentru „Literatura na Świecie” (Literatura în lume), 2008

Poezii pentru revista Lampa, 2008:

1. Miruna Vlada, „Pauza dintre vene”, Cartea Românească, 2007

2. Claudiu Komartin, „Păpuşarul şi alte insomnii”, Editura Vinea, 2007

3. Elena Vlădăreanu, „Europa. Zece cântece funerare”, Cartea Românească,

2005

4. Ioana Nicolaie, „Cerul din burtă”, Paralela 45, 2005

5. Simona Popescu, „Juventus şi alte poeme”, Paralela 45, 2004

EXPERIENŢA PROFESIONALĂ

Din 2008 până în prezent este lector şi fondator al cursurilor de limba română organizate de Școala de limbii străine CALITATE din Cracovia

Din 2006 până în prezent a făcut traduceri pentru ICR Varşovia

Aprlie 2010

„Weekendul cu România” – un eveniment pregătit împreună cu Asociaţie Perspectiva Estică. 2 zile de ateliere de limba română, ateliere de bucătărie, ateliere și jocuri pentru copii.

23-24 nov. 2009 - coorganizator al sesiunii de comunicări ştiinţifice intitulată „Constantin Noica şi filozofia românească a secolului XX”, organizată de Catedra de Limba Polonă şi de Institutul de Limbi Romanice ale Universităţii Jagiellone.

Aprilie 2009

Workshopuri de limba română pregătite în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Culturii Române de la Cracovia

Aprilie 2008

Colaboarare la pregătirea ediţiei I a Festivalului Culturii Române de la Cracovia

2006-2007

lector de limba română la Universitatea Jagiellonă din Cracovia

2006

Colaborare la elaborarea Dicţionarului Român – Polon de Joanna Porawska

Traduceri pentru TVP Kultura (filme româneşti)

Programul „Ziua românească” la TVP Kultura. Colaborare la organizarea şi pregătirea programului.