Cauze fără clauze

Ce vă place şi ce nu vă place la oraşul în care locuiţi?

Bucureşti este un oraş în plină ascensiune şi cred că are un potenţial mare în ce priveşte dezvoltarea sa urbanistică, dar şi în adoptarea unor măsuri care să conducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Important este ca locuitorii acestuia să-şi manifeste din ce în ce mai mult spiritul cetăţenesc implicându-se cu mai multă forţă în exprimarea punctului lor de vedere în cadrul dezba­terilor publice privind proiec­tele demarate de primărie.

Este de notorietate dezordinea urbanistică instalată în anii precedenţi, faptul că nu a existat o viziune coerentă asupra integrării stilului arhitectural nou cu cel vechi existent, defrişarea propriu-zisă a vegetaţiei în favoarea ridicării unor complexe de clădiri şi spaţii comerciale.

Nu este încă târziu pentru limitarea unor astfel de fenomene. 

Dacă ar fi să pledaţi pentru „cazul” acestui oraş, ce cauză a Bucureştiului aţi susţine? De ce?

Eu, unul, aş pleda pentru istoria acestuia şi pentru oamenii care îl locuiesc.

Una dintre „cauzele” actuale ale oraşului nostru, care am observat că este şi pe agenda municipalităţii, este aceea a creării unor artere şi căi pietonale în centrul acestuia, refacerea clădirilor istorice de o valoare inestimabilă. Într-un cuvânt, păstrarea patrimoniului arhitectural.

Aveţi locuri preferate când ieşiţi cu familia, prietenii sau pentru întâlniri de afaceri? Care sunt acestea?

Îmi place să iau prânzul la Trattoria Verdi, mai ales că este şi foarte aproape de birou, iar weekendurile mi le petrec la noua casă din Snagov. Este o plăcere să stau pe malul lacului cu prie­tenii sau să merg cu barca şi, de ce nu, câteodată la o partidă de pescuit.

Îmi plac clădirile vechi din patrimoniul cultural al oraşului nostru. Poate de aceea am preferat ca şi sediul societăţii mele de avocatură să funcţioneze într-o astfel de clădire veche, construită la început de secol XX.

Care este cartea care vă defineşte? Care este ultimul film văzut pe care ni l-aţi recomanda?

Cartea care mă defineşte şi după ale cărei principii îmi croiesc drumul în viaţă este cea scrisă de Eckhart Tolle – Puterea Prezentului, apărută la Editura Curtea Veche. Iar un film pe care îl recomand cu plăcere este cel regizat şi interpretat de Woody Allen, intitulat Din dragoste pentru Roma, o comedie presărată cu cinism şi ironie pentru care regizorul a ales decorul încărcat de istorie al acestei superbe metropole.

Sunteţi un biciclist pasionat. Cum vi se pare Bucureştiul din acest punct de vedere? Care sunt traseele dvs. prefe­rate?

Deşi am descoperit relativ târziu acest sport, îmi place teribil mersul cu bicicleta. Au existat unele iniţiative ale administraţiei locale de a facilita practicarea mersului cu bicicleta, chiar şi numai în scopul relaxării, ceea ce la momentul respectiv a reprezentat o adevărată revoluţie pentru București. Din păcate, acestea s-au întrerupt, astfel că sunt puţine locuri în Bucureşti unde poţi merge cu bicicleta. Aş putea spune că „traseele” din Bucureşti sunt practicabile doar pentru o scurtă activitate de recreere şi relaxare, nicidecum pentru deplasarea zilnică, lucru care deocamdată ne împiedică să înlocuim maşina cu bicicleta.

Prin urmare, în afara traseului amenajat de la Piaţa Victoriei până la parcul Herăstrău nu pot recomanda un alt traseu în Bucureşti care să satisfacă toate cerinţele necesare mersului în siguranţă pentru cei care vor să apeleze la această metodă.

Eu, unul, aş putea spune că am trecut de faza în care merg cu bicicleta doar în scopul de a mă recrea. Acum am ajuns la practicarea acestui sport în extrema cealaltă. Performanţa personală este parcurgerea traseului montan de creastă, dintre cota 2000 şi Vârful Omu, precum şi traseul parcurs între Cabana Cuibul Dorului şi Cabana Piatra Arsă – pe vremea când acest traseu nu era încă asfaltat.

Sunteţi pasionat de gadget-uri? Ce anume nu vă lipseşte de pe birou sau în activitatea dvs.?

Am un iPhone 4s care îmi este nelipsit, şi mă gândesc ca în curând să îmi iau un iPad.

Dacă ar fi să vă definiţi în câteva cuvinte, care ar fi acestea?

Sunt un om ca mai toţi oamenii de pe planeta aceasta... Vreau să cred că încă mai sunt un om simplu care gândeşte pragma­tic şi care încearcă să aplice în viaţă principii sănătoase pentru crearea unei armonii în relaţiile cu semenii săi. Încerc să trans­pun aceste idei şi în relaţia di­rec­tă cu clienţii, înţelegându-i din prisma problemelor care-i frământă, dincolo de contractul client-avocat.