Hotel Concordia. Ce a mai rămas dintr-o clădire istorică

Este loc cu semnificaţie pentru istoria noastră: aici s-a semnat actul prin care Alexandru Ioan Cuza era ales la 1859 domn al Valahiei după ce fusese ales şi în Moldova. Însă autorităţile nu-şi amintesc niciodată de acest hotel, cu istorie şi cu însemnătate.
Probabil că hotelul va avea aceeaşi soartă ca a multr clădiri de acest fel din Bucureşti.
Fundaţia Pro Patrimonio a organizat ieri o conferinţă de presă pe acest subiect. Profesorul Neagu Djuvara, arhitectul Şerban Sturdza şi scriitorul Stelian Tănase au adus câteva argumente solide privind salvarea şi recuperarea acestei clădiri. Moderatorul discuţiei a fost jurnalistul Gabriel N. Bassarabescu.
„Unirea Principatelor în 1859 a fost un eveniment major în istoria ţării. Un tineret educat în Franţa s-a întors de acolo cu idei şi a creat un fel de grup care a avut acelaşi scop. La 5 ianuarie, pe stil vechi, alegerea lui Al. I. Cuza a fost o surpriză, un act de curaj politic. Din punct de vedere politic îndrăzneala lor e de o dibăcie şi un curaj extraordinar. Astăzi, clădirea unde s-a semnat acel act trebuie reconstituită corect şi trebuie marcată cu o placă”, a spus istoricul Neagu Djuvara. În contrast cu atitudinea pe care o avem noi faţă de recuperarea semnelor istoriei, domnia sa a povestit cum au reuşit americanii să reconstituie bucată cu bucată un întreg oraş, cel de unde a pornit revoluţia americană, Williamsburg. „Noi avem doar o clădire care cade”.
Construit în 1852 hotelul avea 90 de camere în urmă cu 150 de ani şi se afla pe Uliţa germanilor. În anul 1884, un mare incendiu a izbucnit în strada Smârdan. Hotelul Concordia, proprietate pe atunci a maiorului Fănuță, a luat foc și a ars în mare parte. Refăcut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu, prin 1901-1902.
„În mijlocul străzii era o cafenea celebră, Brener, unde la 1854 Tolstoi era un client obişnuit. La vremea aceea, Hotel Concordia era cel mai european hotel din Bucureşti, înainte de Hotel de Bulevard. Veneau aici cei occidentalizaţi, paşoptiştii, cei care regăseau aici serviciile de lux de la Viena. În curtea interioară erau mese, un restaurant. Bacalbaşa face o descriere a locului, mai ales că a fost primul loc pe care l-a vizitat când a ajuns în Capitală. De asemenea, Constantin Dobrogeanu Gherea s-a ascuns aici de ruşi şi a vrut să facă o spălătorie”, a punctat Stelian Tănase câteva dintre momentele culturale şi istorice care au legătură cu imobilul. În 2004 a fost ultima dată când Stelian Tănase a putut intra şi filma în clădirea istorică. Astăzi, uşa este ferecată. „Am văzut atunci sala în care s-a semnat Unirea, dar şi placa uriaşă pe care sunt însemnate datele”. „În această clădire se afla în anii unirii Ţărilor Române Hotelul Concordia, unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntaşii Partidei Naţionale, ca domn al Ţării Româneşti”, este înscris pe piatră memorială.
Şi Şerban Sturdza a sperat să poată intra în clădire, dar nu a reuşit. Totul e blocat. Arhitectul a pus accent pe faptul că o clădire istorică este importantă din două aspecte: dacă îi cunoşti istoria, povestea şi în ce măsură aceste ziduri pot fi revitalizate. „Hotel Concordia este nimic pentru toată lumea şi nimic pentru administraţie şi proprietar. Însă 2.500 de metri pătraţi sunt o valoare. Avem de-a face cu o administraţie de barbari. A rămas acolo doar un perete în dosul căruia se petrece un proiect imobiliar despre care nu ştim nimic. Pe strada Smârdan cred că această clădire va dispărea şi mai sunt încă alte terenuri despre care nu ştim nimic  şi care vor dispărea, cu toate că oraşul ne aparţine. Centrul vechi e o zonă protejată istoric, dar nicio casă nu se protejează. Mi se pare absurdă situaţia”. Absurd este şi faptul că imobilul se află pe terenul Primăriei sectorului 3, dar este în administrarea Primăriei mari. În concluzie: Hotel Concordia trebuie salvat prin forţă. Forţa conştiinţei.
Dacă i-ar sta în putinţă, Neagu Djuvara ar reface faţada şi ar moderniza interiorul, după modelul suedez, pentru a putea face ceva comercial. Dacă ar fi preşedintele ţării, Şerban Sturdza s-ar enerva, iar ca arhitect ar face o listă de semnături pentru salvare. „În 1876 aici a avut sediu Societatea de Solidaritate a Studenţilor. I-aş aborda pe aceştia sau aş cere societăţilor de construcţii să se implice voluntar”.
„Există persoane care cunosc elemente de istorie şi există din ce în ce mai multe care nu ştiu mai nimic, mă refer la cei care trec pe lângă imobilul din Smârdan. Dacă stârpim dorinţa de moştenire şi continuitate, nu se va întâmpla nimic niciodată”, a mai spus Sturdza.
Concordia a funcționat până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul comunismului a fost administrat de ICRAL și repartizat muncitorilor. După 1989, imobilul a fost câștigat în instanță de un cetățean străin, care l-a vândut imediat firmei Ro Naturstein SRL în octombrie 2003. Stelian Tănase a realizat, în 2004, un documentar în interiorul a ceea ce mai rămăsese din hotel. A găsit degradare, mizerie, uitare, şi câteva familii. Administratorul clădirii, un om simplu, se lamentează de starea în care trăieşte naţiunea, în acest caz el şi familia. Mai jos, vedeţi un film document.
Stelian Tănase a publicat deja pe site-ul său, stelian-tanase.ro/jurnal-de-bord/scrisoare-deschisa-salvati-hotel-concordia, o scrisoare deschisă către Primăria Generală a Bucureştiului.