Daniel Georges: „Bucureștiul este un oraș cu un caracter vizual dur”

Ideea de a reintegra patrimoniul industrial este doar la îndemâna specialiştilor sau clădirile sunt importante pentru câţiva nostalgici. Îmi vin în minte Turbohalle, fosta uzină comunistă Turbomecanica din Militari, care este acum un Centru Cultural neconvenţional, sau The Ark din Rahova, fosta Vamă Antrepozite, două exemple (experimente reuşite) de cum se pot reintegra în peisajul urban coloşii industriali abandonaţi. Industria creativă lucrează, din fericire, şi a născut un alt proiect, Turnul de Apă și Artă din Pantelimon. Asociaţia Make a Point a vrut să transforme o bucăţică din cartierul antipatic unora într-un pol cultural şi a reuşit prin schimbarea la faţadă şi a turnului de tip donjon, după Postăvărie care este deja un reper cultural în zonă. Au iniţiat un concurs de proiecte, iar lucrarea câştigătoare a fost votată „Perdeaua Verde” realizată de arhitectul româno-libanez Daniel Georges. Proba impusă de Make a Point nu a rămas la nivelul unei simple încercări, ci s-a concretizat, a devenit vizibilă. Daniel a răspuns pentru BeWhere! altor provocări. Turnul de apa si arta din Pantelimon, aflat în incinta Postăvăriei Române, a fost inaugurat la 1 decembrie 2013.

Spune-ne, mai întâi, câte ceva despre tine. De unde vii și cum ai ajuns să înscrii proiectul „Perdeaua verde” la concursul pentru noua identitate a Turnului de Apă din Pantelimon?

M-am născut în Liban. Acum locuiesc şi în București, şi în Beirut, unde activează biroul meu Minus5 Architects. Ca arhitect, sunt interesat de intervențiile care ar putea activa spațiile urbane. Sunt fascinat de structuri care au un caracter expresiv și un potențial ascuns de conversie (de schimbare a funcţiunii originale). De asemenea, am vrut pentru un timp să mă implic în peisajul urban din București printr-un proiect util care ar putea avea un impact pozitiv pentru oraș. Când am aflat despre apelul de propuneri pentru Turnul de Apă din Pantelimon, am considerat că a fost o bună ocazie de a-mi împărtăși ideile.

Crezi că astfel de experimente în peisajul urban schimbă ceva sau sunt pur şi simplu idei ale unor specialişti care vor să iasă din tipare?

În București, intervențiile urbane sunt extrem de necesare pentru a întineri şi a revitaliza caracterul străzilor, pentru a respira o viață nouă în cartiere. Proiectul „Turnul de Artă” din Pantelimon are multe aspecte pozitive. Make A Point, asociația culturală din spatele proiectului, a reușit să sensibilizeze cu privire la structurile industriale din București și a dat o dovadă concretă de posibilități de reabilitare a acestora cu sprijinul sponsorilor financiari. Un alt aspect important a fost procesul de votare deschis publicului, adoptat pentru a selecta propunerea câștigătoare. Acesta a generat o dezbatere interesantă online și a afirmat datoria civică, importantă, pentru ca toată lumea să-și dea avizul cu privire la orice modificări urbane au loc în oraș. Acum, Pantelimon are un Landmark — Turnul de Artă, cu o „perdea verde” misterioasă, un spațiu de expoziție vertical și o scară care va duce la platforma de viziualizare, situată la 30 de metri înălţime. E destul de original. Eu chiar sper într-un efect de bulgăre de zăpadă, în sensul că acest proiect va incita şi alte cartiere spre a-si găsi originalitatea.

Ai mai luat parte la astfel de experimente?

Am luat parte la un concurs pentru a imagina o soluție colectivă de a proteja sute de rezervoare industriale de apă degradate de pe acoperișurile din Chicago, în Statele Unite ale Americii. Soluția propusă, „Textank”, a implicat transformarea tuturor acestor rezervoare în ecrane vii de gânduri aleatorii, în mod deschis împărtășite de către cetățeni prin trimiterea de mesaje text de pe telefoanele lor mobile. A fost un fel de platformă de social networking, dar la o scară urbană. Acest concept a fost prezentat înainte de motoare cum ar fi Facebook care a devenit astăzi o rețea puternică de socializare online. Păcat ca juriul nu a știut în acel moment ce impact de social networking va avea. Nici eu, dar pentru mine, să propun o astfel de idee, era extrem de interesant.

Sunt ele mai interesante pentru un arhitect, aceste experimente?
Arhitectura nu poate continua să aibă ca singur scop doar pe acela de a ocupa spaţiul cu o construcţie permanantă. De fapt, aș vrea să putem construi mai puțin și să regândim ceea ce am construit deja. Oamenii fug în suburbii datorită faptului că orașul a devenit neprimitor și ostil. Nu putem aștepta să ajungem acasă ca să ne simţim în siguranță şi confortabil. Nu ar trebui să fie așa. Orașul rămâne casa noastră colectivă. Ceea ce mă interesează este răspunsul la întrebarea cum putem reface orașul ca un loc plăcut și de inspirație. În acest sens, la Minus5 Arhitects putem realiza proiectarea unei clădiri, a unei intervenții urbane, o instalație sau chiar un spectacol multimedia, cum ar fi proiectele de proiectare 3D Video Mapping de pe care le am făcut în ultima vreme.

De ce ai ales o „Perdea verde” pentru un turn de apă?
Am vrut să dau o nouă identitate, revigorantă, turnului şi de durată, în acelaşi timp, am vrut să fie o soluție care completează arhitectura actuală mai degrabă, decât de a o transforma într-un suport pentru un grafic la care impactul vizual va dispărea în cele din urmă, odată cu timpul și cu tendințele. Acesta este motivul pentru care „perdeaua verde” nu are nicio intenție grafică.
Am fost inspirat de natura misterioasă a turnului de tip donjon, ca și de faptul că niciodată nu poţi ghici ce se ascunde în interior. Am vrut ceva care se poate juca cu acest mister, eventual să-l sporească. Istoria fabricii de producție de textile a lăsat să se înțeleagă materialitatea propunerii: o perdea semideschisăcare e pe cale să-și dezvăluie misterul în faţa privitorului. De asemenea, am făcut ca partea de sus a turnului să fie mai vizibilă, inversând gravitatea acesteia: ideea de a pierde greutate pe măsură ce urci. Masa critică a întregii structuri, care este recipientul de apă la partea de sus, a dispărut. Am ales verdele deoarece este o culoare izbitoare ziua, dar și noaptea, și se potriveşte cu cea a turnului, cu copacii și cu clădirea de cărămidă roșie de alături. Verdele, de asemenea, a dat turnului un pseudo-aspect ecologic.
Sper că această propunere a transformat turnul dintr-o structură de ciment simplă, într-un element care să fie recunoscut în peisajul urban, oferind Pantelimonului un punct de reper simpatic.

*Florin Palade este alpinistul utilitar care a pictat „Perdeaua” lui Daniel pe cel mai ciudat obiect din peisajul urban al Bucureştilor, Turnul de Apă din curtea Postăvăriei. El a stat agăţat în corzi la o înălţime de 37 de metri, segmentul care i-a revenit fiind 6 metri înălţime.

Ce reprezintă pentru tine o provocare: să proiectezi ceva nou, o clădire, o casă sau să remodelezi ceva deja construit?

În ambele cazuri, nu se începe niciodată de la zero. Tu eşti întotdeauna legat de un context, chiar dacă strategia de proiectare aleasă este aceea de a ignora, în cele din urmă, ceea ce este în jurul tău. O clădire care apare pe un teren gol este întotdeauna îndrăzneaţă și mândră să ocupe un spațiu cu prezența proprie. Un design care apare într-o altă structură îşi negociază întotdeauna dreptul de a coabita în acel spațiu.

Cum găseşti Bucureştiul? Ce are în plus faţă de alte oraşe, ce-i lipseşte?

Bucureștiul este un oraș cu un caracter vizual dur. În afară de centru și de unele cartiere care păstrează încă un amestec frumos de patrimoniu arhitectural, masa grea a orașului este ţesătura de blocuri cu apartamente. Starea de degradare a celor mai multe dintre ele agravează aspectul general vizual al oraşului. Este o problemăcu adevărat dificilă acolo unde oraşul, din păcate, încetează să mai aibă rolul de mediu de inspirație pentru cetăţenii săi. Cu toate acestea, cunosc mulți tineri români care sunt capabili să fie creativi și productivi într-un peisaj urban atât de ostil. Am un mare respect şi simt că ei sunt cu adevărat cei care fac astăzi Bucureştiul distinct, dându-i un heartbeat în spatele betonului.

Spune-mi câteva locuri din oraş de care te simţi atras? Pe unde te plimbi?

Îmi plac anumite cartiere, zone, care au un amestec drăguţ din Micul Paris, cu clădiri interbelice, cum ar fi zona din jurul Parcului Icoanei. Îmi plac zonele în care topografia Bucureştiului se schimbă, cum ar fi cea cu tramvaiul spre Rahova sau spaţiul din spatele Parcului Carol, de unde pot merge pe jos spre oraș. Îmi place peronul stației de metrou Politehnica cu modelele sale de diamant. Noaptea mă uimeşte de fiecare dată căminul de stundenţi din zonă: când ies direct din staţia de metrou privirea se izbeşte de ferestrele luminate.

Dacă ai fi arhitectul Bucureştiului, ce ai schimba?

Cred că lucrările de restaurare sunt importante pentru a descoperi patrimoniul arhitectural al orașului și pentru protejarea aceastuia pentru generațiile viitoare. Dar Bucureştiul nu poate trăi în trecut. Orașul are nevoie de facilități publice moderne şi de inspiraţie pentru a conviețui cu cetățenii săi. De exemplu, e minunat că Teatrul Național este în curs de renovare, dar revenirea sa la forma exterioară pe care o avea la începutul anilor `70 este o ocazie ratată de a comunica renașterea orașului de care este atâta nevoie. Arhitectura clădirilor publice în special este una simbolică și ar trebui să dea un suflu optimist pentru ceea ce va veni, să inspire un „brave new day”.

Mai ai în vedere şi alte proiecte în Bucureşti?
Există oportunităţi. Am o mulţime de idei care ar putea activa spaţiul urban cu intervenții interesante la diferite nivele, care ar putea fi sponsorizate de oricine din sectorul privat sau sectorul public.

Bio

Daniel Georges s-a născut la Tripoli, în Liban şieste absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Beirut şi al Asociaţiei de Arhitectură din Londra. Este interesat de potenţialul arhitecturii ca agent provocator la intersecţia dintre designul spaţiului şi artă modernă.

Arhitectura sa speculativă a fost publică şi a câştigat în 2010 premiul competiţiei Spontaneous Architecture, organizată la New York. Studioul său din Beirut, Minus5Arhitects, explorează noi teritorii ale arhitecturii, prin implicarea mai multor discipline şi a tehnologiei.

În colaborare cu studioul de animaţie „Studio Mr. White”, Daniel Georges a realizat o proiecţie 3D pe o clădire istorică din Beirut, o lansare de design a BMW, precum şi un proiect de tip vizual pentru Skybar, cel mai în vogă club pe acoperiş din Beirut.

Galerie foto:

• 
•