Cui i-e frică de cartierul Matache?

Platforma socială booktopia.ro a organizat dezbaterea „Cui i-e frică de cartierul Matache?”, pornind de la volumul omonim editat de Fundația ProPatrimonio (2012).

Arhitectul Șerban Sturdza, președintele Fundației Pro Patrimonio, Vintilă Mihăilescu, antropolog, Simona Kessler,  agent literar și Eugen istodor, scriitor, au vorbit concret despre urbanismul care mutilează și despre salvarea lui.

Volumul editat de Fundația Pro Patrimonio este un adevărat proiect, studiu (cu argumente și date tehnice) de cum ar putea fi cartierul Matache – Gara de Nord. Studiul pus pe hârtie și adunat într-o carte a fost pus la cale și realizat de o mână de oameni, grupați sub numele de Arhitecții Voluntari. Ei propun o viziune coerentă a spațiului urban, urmând principii europene de mobilitate urbană, identitate și memorie.

Șerban Sturdza, unul dintre membrii echipei Arhitecții Voluntari, a adus în discuție elemente surprinzătoare legate de ce se întâmplă astăzi la (cu) Hala Matache, chiar sub ochii noștri. „În fiecare săptămână, bucățele din acest monument de arhitectură dispar... în văzul tuturor. Cu toate că există agenți de poliție acolo. Clădirea este penetrată de diverse personaje, iar stâlpii din fontă sunt sparți pentru ca acoperișul să se prăbușească. Vă veți întreba, cine face asta? O să spunem țiganii care locuiesc în zonă. Aici nu e cazul pentru că ei iau fierul vechi pentru a-l vinde și dacă ar fi așa, acei stâlpi ar fi rupți de mult. Fenomenul se propagă și la alte case, și poate și la casele voastre. De ce să păstrăm acest monument? Vorbesc despre identitate, reper, amintire”.

Fostul cartier al Gării ar trebui să includă populația în viața lui, nu să o excludă, așa cum se procedează acum, „involuntar”, prin aceste reamenajări. „Această clădire (Hala Matache, n.r) este sâmburele, inima cartierului, e de fapt o bunică în care se dă cu piciorul. Buzești-Berzei este punctul negru al Capitalei, și prin această carte se vrea salvarea acestei povești”, a punctat Șerban Sturdza.

Problema rromilor. „E un mecanism politic elementar. Totul se traduce în calcule economice. Nu contează ce-i bine, ce-i rău. Se dărâmă și vedem după aia ce facem”, a spus Vintilă Mihăilescu. „Bucureștiul nu mai are cartiere. Întrebați, în cadrul unei recente anchete a Departamentului de Sociologie din SNSPA, în ce cartier locuiesc, bucureștenii au identificat aproximativ 125 de zone relativ distincte. Dintre acestea, două treimi erau nominalizate după nume de străzi, guri de metrou sau alte asemenea repere conjuncturale, 27% se refereau la cartierele comuniste (Balta Albă, Berceni, etc)... Referințele urbane sunt tot mai distante și impersonale. Și, cu toate aceste, bucureștenii își iubesc mai mult cartierul decât orașul!”, scrie V. Mihăilescu în „Cui i-e frică de cartierul Matache?”

De ce s-a ajuns aici?

„E un defect de construcție al Bucureștiului. De-asta fiecare primar face ce vrea. Orașul a fost făcut pe mahalale, iar legătura a rămas una sentimentală. Fiind mahala, oamenii care au parazitat locurile, au zis de ce să mă lupt eu pentru ca vecinul să-și refacă fațada? Lasă așa! Buldozerul face mai mult decât un sentiment. Lipscaniul, de exemplu, e rodul celor care au bani”, este părerea lui Eugen Istodor.

Arhitecții Voluntari au prezentat, în viziunea lor, și o machetă a cartierului. „Dorim un concurs de arhitectură, între oamenii care se pricep. Ce propunem noi? Drumul Gara de Nord-Hală să fie pietonal complet, așa încât să nască comerț de două ori mai mult. Ar fi un element de regenerare urbană. Poți să locuiești într-un cartier istoric și modern în același timp. Populația trebuie inclusă, nu exclusă, pentru că, dacă va fi îndepărtată ea va ghetoiza altă zonă, și asta se întâmplă deja”, au fost argumentele lui Șerban Sturdza.

Cartea va fi tradusă în limba engleză și poate fi comandată de la Fundația Pro Patrimonio.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•