Bucureştiul în cărţi

Ce parte iubim mai mult şi mai mult din Bucureşti? Străzile, oamenii, influenţele, tradiţia? Istoricii şi partizanii oraşului s-au exprimat şi au adunat, în scris, câteva amintiri despre oraş. Pe care vi le recomandăm.

Cine a botezat străzile oraşului, câte artere şi-au păstrat numele şi care este povestea lor? Răspunsul îl aflaţi de la istoricul şi profesorul Alexandru Ofrim, în cea mai nouă publicaţie a sa. Autorul face o radiografie toponimică, riguros documentată, accentuând latura vie a oraşului, de la obiceiuri, la vorbe de duh, pe un traseu ales cu 300 de străzi, de la Academiei şi până la 11 Iunie (început şi sfârşit). Totul, pigmentat cu 500 de fotografii, imagini alb-negru, color sau în sepia din oraşul cu lupanare şi birjari. „Străzile sunt făcute din case, oameni şi amintiri. Şi din paşi. Acesta este Bucureştiul paşilor noştri: îl puteţi străbate în câteva ore. Fără, măcar, să vă murdăriţi pantofii de praf”, scrie, în întâmpinare, Ioana Pârvulescu. Date preţioase, grafică impecabilă, într-o prezentare fără cusur, aşa arată tomul editat la Humanitas. O carte elegantă. Nu am rezistat tentaţiei şi am cumpărat-o!

„Străzi vechi din Bucureştiul de azi”, autor Alexandru Ofrim, Editura Humanitas 2011, Preţ: 65 de lei

Volum de colecţie, Suflet candriu de papugiu, vol. II, este un hronic al Bucureştilor, un foileton de moravuri, cuprinse între file de un spirit boem şi rafinat. Pelerin al artei culinare, Radu Anton Roman a lăsat moştenire aici o retrospectivă a unei belle époque, cu impresii şi expresii de talcioc, cu cobiliţari, mofturi şi rafinamentul de cucoană. Un mozaic cu fotografii în sepia. Autorul face o incursiune prin „târgul de curve”, pe la hipodrom (loc sacru, unde, dacă nu aveai veşminte noi de la Paris, reputaţiunea îţi era pusă în joc), dar şi o scurtă oprire pe la târgul din Obor, sau pe la crâşmele din pieţe, pe la scăldătoare sau pe uliţele pline de omăt. Trebuie să ştiţi, şi sigur veţi afla mai multe din carte, că, dacă nu erai văzut pe Calea Victoriei două zile la rând, ori „lingăveai, ori muriseşi”. „De nu treceai prin faţa Capşei..., te condamnai singur la uitare”. Într-un limbaj argotic, arhaic, văzând şi simţind, cu poftă, ludic şi pus pe şotii, autorul face o plimbare prin „Pântecele” Bucureştilor, aşa cum Zola a intrat în „Le ventre de Paris”. Eu am găsit cartea la un târg, însă merită să răscoliţi librăriile.

„Suflet candriu de papugiu”, autor Radu Anton Roman, Editura NOI Media Print 2008, Preţ: 50 de lei

Istorii şi imagini din Bucureştiul evreiesc. Cartea-album este o monografie a prezenţei evreieşti în capitală. Volumul este structurat aşa încât combină informaţia istorică cu imaginea literară, pozele de epocă cu cele contemporane. Împărţită în 5 capitole, cartea este „nepreţuită pentru israelieni”, aşa cum s-a vorbit la lansare. Cele două autoare ale volumului, Felicia Waldman şi Anca Ciuciu, au răscolit arhive şi au găsit surse, realizând prin demersul lor o invitaţie la descoperire, la ce a mai rămas din Bucureştiul în care comunitatea evreiască şi-a pus amprenta. „Un Bucureşti evreiesc lipsea”, a spus Stelian Tănase la evenimentul de lansare a cărţii. Scriitorul a remarcat lipsa datelor despre evreii care au condus avangarda literară românească, dar şi despre demolarea spaţiilor evreieşti de către buldozerele comuniste. Ar fi meritat o documentare serioasă. „Bucureştiul era frumos şi fericit când era omogen etnic”.

„Istorii şi imagini din Bucureştiul evreiesc”, Autori: Felicia Waldman şi Anca Ciuciu, Editura NOI Media Print 2012, Preţ: 75 de lei

În loc de Prefață veți citi aici un scurt interviu cu istoricul Neagu Djuvara, un martor al Bucureștiului interbelic. Lucrarea lui Bogdan Andrei Fezi este rezultatul proiectului de cercetare intitulat: București „Micul Paris”. Modelul francez și european. Trecut și perspective în arhitectură și urbanism derulat la Universitatea „Ion Mincu”. Studiul de 160 de pagini este o analiză din punct de vedere arhitectural și urbanistic a istoriei Bucureștiului în perspectivă occidentală. Perioadele studiate sunt cele cuprinse între anii 1806-1946 și 1990-2010. Bucureștiul idilic este mereu asociat cu Parisul. „Cercetările istorice arată că aproape toate transformările arhitecturale și urbane bucureștene se leagă de capitala franceză”, este argumentată ideea în studiul lui Fezi. Franțuzescul orașului se regăsea și în denumirile pe care le aveau, în anii dintre războaie, magazinul Luvru, distrus de un incendiu în 1911, magazinul Universel sau Galeries Lafayette. De asemenea, prăvăliile de pe Lipscani erau a la mode: Au chic de Paris, À la Ville de Paris, À la Parisienne. Dar asemănareaCapitalei cu Parisul este mai profundă, ea copiază instrumentele, nu conținutul. Găsiți argumente în volum.

„Bucureștiul european”, autor Bogdan Andrei Fezi, Editura Curtea Veche 2010, Preț: 54 de lei

Galerie foto:

Taguri: