Aventuri în Drumul Taberei cu echipa "I love Bucharest"

Cum a apărut MR Urban și care este menirea lui?

A apărut din frustrare, tristeţe și dor de bun simţ și de bucurie, din nevoie de culoare în jur, de respect între noi și de zâmbete pe feţele oamenilor. Menirea lui… n-o știm nici noi până la capăt. Sperăm să fie trezirea. Oamenii să se identifice cu el, să se recunoască în aventurile lui, în atitudinile sale (este un erou ambivalent, ca noi toţi, dealtfel, este și bun și rău) și să înceapă să se îndoiască de acurateţea propriului comportament, și astfel să se reașeze în relaţiile cu ceilalţi, să înceapă să se respecte, să fie mai atenţi unul la celălalt, să redescopere bucuria convieţuirii, a împărţirii (în sens mai degrabă comunist decât liberal (sic!) și fructificării, chiar, a unui spaţiu comun. MR Urban este un mediator între membri ai unei comunităţi care s-a descompus în indivizi. Ca personaj al unui proiect de artă publică, menirea lui este de mediator și catalizator al unui proces de reestetizare, revitalizare și de reapropriere a spaţiului public, spaţiu comun.

Cum s-a născut scenariul? Câte poveşti şi ce fel de istorisiri sunt transpuse pe zidurile Liceului „Eugen Lovinescu” ?

Scenariul este construit pornind de la întâmplări comune, de 

la situaţii (din păcate) familiare, probleme recurente, specifice zonei, enunţate de către elevi ai liceului „Eugen Lovinescu” (din zona de intervenţie), ca agresiune verbală și fizică frecvente, discriminare, indecenţă, certuri conjugale în public sau la un nivel fonic care depăţește cu mult  intimitatea firească a actului, comportamentul extrem al microbiștilor (zona este în imediata vecinătate cu Ghencea), prezenţa continuă a fecalelor umane și animale, furturile (vecinătatea pieţei), cerșetorii, vagabonzii, drogurile… Cu elevii liceului am avut o serie de întâlniri în lunile mai-iunie, împreună cu partenerii noștri de la Centrul Ceh. Apoi dialogul a continuat pe internet. Scenariul a fost elaborat și pe baza celor discutate cu oamenii la faţa locului, ţinându-se cont de forma în care acesta va fi enunţat vizual și de spaţiul de intervenţie. Toate aceste lucruri negative ale convieţuirii urbane sunt integrate în contextul mai larg al realităţii din zonă, cu coloritul specific și aspectele sale bune, cu avantajele coabitării și cele continute în spaţiul său public.

Câţi voluntari s-au înscris?

Nu a fost un concurs în adevăratul sens al cuvântului, ci un apel de înscrieri și o selecţie în funcţie de nevoile proiectului, regulile jocului avantajându-i pe studenţii la arte și comunicare (proiectul având aceste 2 componente esenţiale), locuitorii zonei (cu mare interes pentru grafferii cartierului) și liceenii din „Eugen Lovinescu”.

Aţi avut şi invitaţi din străinătate.

Am avut 3 invitaţi din străinătate - un street artist ceh și doi studenţi la Arte din Slovenia, de la Famul Stuart, cu care suntem la al doilea proiect de colaborare. Artistul din Cehia, Michael Cimala a făcut  o lucrare de graffiti pe una dintre suprafeţele de intervenţie. Studenţii sloveni  au lucrat cu noi la ilustraţii și la cea de-a treia lucrare, cu tehnici de street art.

Cum a decurs activitatea în teren?

Am avut mulţi voluntari, mulţi copii, pe care i-au lăsat părinţii seara pe la 19.30 cu noi şi i-au luat pe la 22.00. Am câștigat bunăvoinţa oamenilor din zonă și ne-am bucurat de suportul foarte important al doamnelor de la Administrația Pieţelor și Administrația Sectorului 6, precum și al Poliţiei Comunitare, care au permis artiștilor să se concentreze pe lucrul lor și să terminăm proiectul la timp.

Credeţi că veţi schimba mentalităţi în ceea ce priveşte aspectul oraşului, măcar o bucăţică?

Asta cu schimbarea mentalităţilor nu se întâmplă de pe-o zi pe alta, ci e un proces pe care sperăm să-l ajutăm s-o ia într-o direcţie pozitivă și să-l accelerăm, pentru că nu face bine nimănui starea de gri-negru în care ne aflăm cu toţii, sentimentele negative cu care ne întâmpinăm unii pe alţii de-a lungul zilei și lăsatul grijii și responsabilităţii pe celălalt, că „nu-i al meu” (sau pe „autorităţi”, acestea nefiind în final decât o altă variantă a „celuilalt”). Motivaţia fiecăruia este desigur la nivel individual, dar MR Urban are tocmai acest rol revelator, de „băi, da’ și eu fac la fel!”. E un fel de panou combinat de „Așa DA” și „Așa NU”. Și de descreţire a frunţilor, că e artă, trebuie să bucure. Ca urmare, dacă începem să ne uităm mai cu drag unul la altul, motivaţia și schimbarea atitudinii, ieșirea din pasivitatea mută, se vor întâmpla de la sine.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
• 
• 
•