Zoltán András - Autoportret

Mizează pe individualitate, chiar dacă şi în 2012 „ţara te vrea prost”, iar în luna mai se pregăteşte de lansarea Haos.ro, cel mai recent album al trupei. 

Muzica... Îmi dă un sens. Îmi dă viaţă şi mă hrăneşte. Mă ajută să trăiesc în imagini pline de culori şi forme, îmi aduce în întâmpinare personaje fabuloase care mă însoţesc pe drumul meu. Relaţia noastră este uneori tandră, alteori dureroasă, mai ales când nu mă lasă să dorm noaptea, când mă obsedează o temă, un fragment de orchestraţie sau un întreg aranjament. Atunci mă furişez din patul conjugal şi mă întâlnesc pe furiş cu ea şi nu pot adormi la loc până când nu am transformat acea obsesie într-un rezultat.

Cea mai mare realizare profesională... Cu siguranţă, Sarmalele Reci, un grup longeviv, care are 19 ani. 

Personal... Încă mai aştept realizările mari.

Ca muzician... Când mă duc în laboratorul meu să lucrez, mă cufund cu totul în idealul care mă mână. Probabil, din perfecţionism sau poate că asta se numeşte doar iubire şi conştiinciozitate faţă de ceea ce doreşte să iasă în lume prin intermediul meu ca muzică. De când m-am născut, am ştiut că voi fi muzician. Oricum, printre primele mele amintiri este certitudinea a ceea ce va urma, sub o formă sau alta, în viaţa mea. Oamenii din jur m-au ajutat mereu în această devenire. Admir virtuozitatea unor instrumentişti, dar cred mai mult în sensibilitate, în imaginaţie şi în inspiraţie. Cred că muzica are menirea să unească sufletele, transformându-le. 

Când spui 2012... Spui deja tone de literatură despre maiaşi, despre astronomie şi despre politica mondială. Mai mult ca oricând, în 2012 ţara te vrea prost, cât se poate de prost... Dar ceea ce ţara ştie prea bine – şi nu îi convine deloc – este că miza e individualitatea umană, Eul fiecăruia, care trebuie respectat, dar, mai ales, lăsat să se dezvolte liber, după propriile capacităţi şi aspiraţii. Şi cultura zilelor noastre e îmbogăţită tocmai de zecile şi sutele de mili­oa­ne de oameni aflaţi în această devenire, care se emancipează, care protestează faţă de aroganţa „celor de sus”, care aleg să trăiască mai înţelept şi mai sănătos. Dar există şi o altă ţară, „ţara de dincolo”, iar aceea ne vrea curajoşi, cu voinţă limpede, cu iubire pentru lume şi oameni, creativi şi participanţi la mersul mai departe al lucrurilor. Şi sper să mă aflu şi eu printre cei care se ridică la aceste aşteptări.

Motto... O, omule, cunoaşte-te pe tine însuţi!

Dependent de... Iubire şi armonie, de pace şi de frumuseţe.

Artişti preferaţi... Keith Jarrett, Antoni Gaudi, Borges, Sting, Marin Sorescu, Bartok, Kandinsky şi lista rămâne deschisă. 

Bucureştiul... Este locul unde trebuie să mă întorc mereu după ce plec în orizonturi mai frumoase, mai luminoase şi mai curate. Un oraş abuzat de oportunişti şi politicieni. Un colaj de frumos şi caricatural, de cartiere pline de farmec, care aşteaptă să fie re-descoperite, şi de aglomeraţii de beton, gaze de eşapament şi teama zilei de mâine... Ce să zic?! Un loc pe care îl iubesc.

[ÎN ALBUME]
Albumul cu care am crescut: Pink Floyd, Dark Side of the Moon. Frank Sinatra, Blue SkiesPrimul album cumpărat Nat King Cole, Sings and Plays
Album ul pe care-l asculţi frecvent în ultima perioadă: The Muse, Absolution
Albumul pe care îţi doreşti să-l fi compus: Sting, Nothing Like the Sun
Albumul pe care nu l-ai lansat încă: Haos.ro, materialul pe care Sarmalele Reci îl lansează în mai 2012 în toată ţara.