Yes - The Ladder

Materialul începe cu Homeworld, o piesă pe care o îndrăgesc nespus de mult, o capodoperă de 9:33 care mi se pare că se termină, totuși, prea repede. Toate schimbările de ritm, de temă, de frazare sunt fascinante şi, fără îndoială, de studiat. The Ladder, al 18-lea album de studio al formaţiei britanice, este de o naturaleţe ieşită din comun: nu caută complexitatea doar pentru a se păstra în zona de prog-rock (nu cred că îi interesa, oricum), ci, dimpotrivă, toate piesele sunt fireşti şi sincere.

A doua compoziţie, It’ll be a Good Day, este un omagiu adus naturii. Să îi spunem, oare, piesa-eco? A treia bijuterie de pe album, Lightning Strikes, foloseşte în semn de recunoştinţă pasajul de flaut din Phenomenal Cat, semnată The Kinks.

Piesa Face to Face ar putea intra lejer în playlistul posturilor radio, dar, din păcate, această parte a media şi-a pierdut scopul primar – acela de a informa şi de a veni cu ceva nou (da, ştiu, anul e ‘99, dar avem de recuperat, nu credeţi?).

De la o legendă la alta, The Messenger este o piesă tribut Bob Marley. O altă capodoperă este New Language – nouă minute în care toţi membrii trupei îşi arată îndemânarea. A, apropo, atenţie la aranjamentele vocale!  Ascultând albumul, nu o să simţiţi cum trec cele 60 de minute.

Luaţi de audiaţi The Ladder, apoi discografia Yes. Lăsaţi bradul până de Dragobete, pentru că aveţi de lucru! După despodobire, recreaţi-vă cu discurile Jon Anderson.