Van Morrison – Astral Weeks

O voce plină de pasiune, care își pune amprenta pe mintea și inima ascultătorului, poezie și atmosferă, soul, jazz, folk și un ajutor semnificativ din partea unui cvartet de coarde – toate acestea fac albumul Astral Weeks unul deosebit. Materialul este unul ușor dezolant ca stare, dar nu este unul de o tristețe molipsitoare și nici repulsivă; îl văd mai degrabă ca pe un monolog poetic. De luat în calcul că la 23 de ani (atunci când a apărut albumul), Van „The Man” avea deja 2 materiale înregistrate cu Them (’66 și ’67) și un album solo, Blowin’ Your Mind (’67).

Piesa care iese din tiparul albumului și îl debalansează pentru 3 minute este The Way Young Lovers Do. Greil Marcus (jurnalist la Rolling Stone și The Village Voice) spunea că „prezența acestei piese pe album este deranjantă”. Una peste alta, este o piesă care mie îmi place teribil de mult. O altă compoziţie dragă mie este Ballerina – pe un fundal acustic simplu, Morrison își etalează dramatic capacitățile vocale, asemeni tensiunii unui punct culminant dintr-o piesă de teatru. După ascultarea acestui album, recomand cu aceeași „înfrigurare”, Astral Weeks: Live at Hollywood Bowl, înregistrat în 2008 și apărut în 2009, cu piesele acestui album clasic, reorchestrate.