Valeriu Sterian şi Compania de sunet - Veac XX

Piesa cu care se deschide Veac XX mă duce cu gândul la un alt poet pe care îl îndrăgesc, Marin Sorescu, şi a lui scriere Am zărit lumina: „Sănătoşi? Voinici? Cum o mai duceţi cu fericirea?”. Diferenţa este că, aici, Sterian „aşteaptă răspunsul la întrebări”. Ne aşezăm apoi la un pahar de vorbă – ne povestim, ne aducem aminte, „filozofăm despre nimic” şi căutăm răspunsuri. În aceeaşi notă, constatăm că este, totuşi, secolul XX şi vrem pace, schimbare şi „judecată bună”. Dulce-amărui şi parcă împăcat cu sine urmează Iertare, după care vine, inevitabil, momentul de introspecţie, Dialog interior.

A şasea piesă de pe album, Priveliște fără bufon, are versurile semnate George Țărnea. Sonetul 149 (William Shakespeare), este tradus inspirat de Mihnea Gheorghiu, pe muzica semnată Valeriu Sterian şi Com­pania de Sunet. O piesă foarte dragă mie este Elegia treptelor. Nu se datorează doar textului (George Țăr­nea) şi vocii lui Sterian, ci şi faptului ca are un „country flavor”de care sunt îndrăgostit. Urmează Cântec, iar după asta o invitaţie spre a mă cunoaşte, uşor terifiantă, pe versuri de Adrian Păunescu, în Iluzia unei insule. În firescul lucrurilor, ne luăm rămas bun şi tragem o Concluzie.  

Filozofia şi socialul sunt prin­cipalele teme pe care Valeriu Sterian le abordează într-o manieră poetică unică. Compania de Sunet, pentru acest album, este formată din: Dan Bădulescu (Sfinx, Roșu și Negru, Curtea Veche nr. 43) – chitară, Ioan Rangă – bas și Iulian Constantinescu, la tobe și percuție.