Va fi liniște, va fi seară. Va fi o oglindă. O conversație prietenoasă cu Robin and the Backstabbers

Drumuri imprevizibile au făcut să nu-i avem în preajmă pe Radu Moldovan (tobe electronice) și Andrei Fântână (saxofon, acordeon, chitară), dar colegii de trupă au fost atenți și n-au uitat de ei în dialogul foarte agreabil pe care l-am purtat timp de o oră.

va fi liniște va fi seară este titlul unui volum de poezii de Virgil Mazilescu.

Va fi liniște, va fi seară. Va fi o oglindă. este descrierea evenimentului la care Robin and the Backstabbers ne invită.

Despre norocul și grijile trupei, despre succes și responsabilitate, versuri în limba română și premii muzicale, plus câteva mici delicii ludice într-o conversație cu Ileana Bîrsan. Fotografii de Claudiu Popescu

Care este critica la adresa formației care vi se pare cea mai nedreaptă?

Vladimir: Că suntem aroganți și snobi.

Florin: Ni s-a spus că așa suntem percepuți. Asta ni s-a comunicat.

Vladimir: Nu mă interesează deloc dacă doar se vorbește despre noi. Mă interesează dacă acest lucru împiedică oamenii să-și dea frâu liber la concerte. “Uită-te la aroganții ăștia care au venit să ne de o lecție.” Dar nu prea cred.

Puteți încerca să schimbați percepția asta sau n-are niciun sens?

Robin: Nu prea are sens. Pentru că oamenii care spun că suntem aroganți sunt destul de puțini. Sunt crezuți de mai mulți oameni decât ar trebui. Cei care spun asta sunt puțini și asta se întâmplă pentru că au auzit-o de la alții. De pildă, la ceva vreme după conferința noastră de presă de la Cărtureși, în Iași, a venit la mine un băiat și mi-a spus:” Știți, lumea vă percepe că sunteți aroganți.” “Când spune lumea că suntem aroganți?”, l-am întrebat, înainte să comentez orice. Așa am aflat că prietena lui îmi pusese o întrebare la conferință și că eu îi răspunsesem ca și cum aș fi fost cel mai arogant om din lume. Dar nu știa ce răspunsesem. Gândindu-mă mai bine am realizat că era vorba despre o fată care m-a întrebat de ce am ales să scoatem “SPNZRTR în versiunea asta comercială”, iar răspunsul meu foarte înflăcărat probabil că a făcut-o să se simtă într-un loc nesigur.
Florin: Problema era că noi foloseam termenul comercial într-un sens bun și oamenii nu vedeau lucrul ăsta în niciun fel. Atunci, la Iași, chiar s-a discutat foarte mult despre subiectul ăsta, iar noi păream că venisem acolo să milităm pentru comercial. Oamenii cred că undergroundul e mișto și noi încercăm să le arătăm că există și un altfel de comercial.
Robin: M-am întâlnit ieri cu un fost coleg de școală generală din Miercurea Ciuc, care mi-a spus că mai vede din când în când lucruri despre noi pe internet, că se bucură că ne-a ieșit și că “măcar nu sunteți comerciali”. Dar era ultimul loc în care aș fi vrut să încep să țin prelegerea mea despre comercial care nu este bun în sine, cu ce-l umplem e problema. Acum câteva zile am spus într-un interviu am spus că arogant și elitist înseamnă oricine are succes. Și asta pentru că nu te plângi. Nouă nu ne place să ne plângem, de-aia părem aroganți.

Ce griji legate de trupă aveați acum trei ani și cum stau lucrurile acum?

Florin: Atunci, una dintre griji era să ajungem și noi să cântăm în Control. Acum, de pildă, pentru concerte avem nevoie de niște locuri în care să nu fie așa aglomerat și ar trebui să facem ceva în sensul ăsta. Ne luptăm să facem acest eveniment mai mare. Totul s-a transformat și trebuie să ne gândim și să privim altfel totul.

Robin: Eu aveam multe alte griji atunci, iar ce s-a schimbat este că nu mai am altele în afară de formație. Afectează atât de multe aspect ale vieții mele încât orice grijă am este într-un mod sau altul legate de formație. Evident, la început, nu ne luam în serios.

Vladimir: Povestea începe mai bine de acum trei ani. Tot aici ne adunam noi doi și Florin, pentru mine asta era formația atunci  …

Robin: … ah, da, Florin era la chitară, eu la bas și Vladi la tobe.

Vladimir: O grămadă de chestii din afara formației încep să se răsfrângă în interior, mult mai mult decât înainte, când aveai viața ta și apoi venea trupa și așteptam să vin aici “to be in the band”. Acum “you’re in the band all the time”. Asta s-a schimbat și îți construiești viața în funcție de trupă.

Sunteți printre puținii din zona rock alternativ sau pop melodramatic care cântați în limba română, chestiune apreciată și comentată, deopotrivă. Cum ați ajuns să credeți că se poate face ceva în țara asta?

Robin: Ce legătură are cu limba română?
Are legătură, pentru că, după mine, cei mai mulți dintre cei care cântă în limba engleză au gândul și visul dincolo de graniță.

Robin: Încep să nu mai fiu de acord nici cu treaba asta. Ce descrii tu acum este un frame of mind valabil în 2008, să zicem. Adică erai pe scenele din România și cântai în engleză ca să ajungi la Sziget și la Pinkpop. Am impresia că, acum cine începe de la 0 și cântă în engleză o face din inerție.

Deci nu incluzi și trupele care cântă de ceva vreme în engleză.

Robin: Mi s-ar părea, de-a dreptul, nelalocul lui ca Gopo (n.m. Marius Moise, fost vocalist la The MOOoD) să se apuce acum să cânte în limba română, după ce deja și-a făcut în muzică o carieră cântând în limba engleză. Și el e foarte de acord cu mine, mi-a spus că nu-l interesează și poartă sus steagul limbii engleze. Și-l înțeleg și sunt de acord cu el. Însă, cei care se apucă acum să cânte în engleză o fac din inerție, din obișnuință. Am impresia că sunt mult mai mari șansele acum să se apuce cineva să cânte în limba română.Numai că vorbind despre asta nu cred că îți răspundem la întrebare.

Ba da, într-un fel. Ideea e că muzica voastră cântată în limba română, dorința voastră de a rămâne aici și de a cânta pentru oamenii de aici, plus referințele, istoriile personale, intenția de a vă lăsa influențați de ce este aici, și nu în alte părți, contează foarte tare, evident, în muzica pe care o faceți și în starea de spirit pe care o transmiteți.

Robin: Așa este. Să ne amintim că cel mai profitabil export românesc la nivel mondial este în limba română, totuși. “Vrei să pleci, dar nu mă, nu mă iei”, nu? Nu ai cum să cânți indie și să ai succes în alte țări, doar pentru că ai plecat dintr-o țară mai mică. Trebuie să ai un cântec care să fie la fel de catchy cum este “nu mă, nu mă iei”. Și se dovedește că un cântec cu potențial de hit este hit oricum ar fi el, în limba română sau în limba engleză. Nu cred că o dată cineva a luat serios în considerare problema de a trece acel cântec în limba engleză. Ei știau în timp ce lucrau cântecul că o să fie super hit nu numai în România. Nu cred că și-au spus că n-o să fie hit doar aici, deci hai, să-l schimbăm în engleză. Dar noi nu am luat hotărârea de a cânta în limba română. A venit de la sine.

Vladimir: Am avut o discuție. Știu că te-am întrebat dacă vrei să cântăm în română sau în engleză, iar tu mi-ai răspuns: “În română, normal”. Știu că am avut un mic moment de uimire.

Robin: Da, dar ce descrii tu acum nu implică nicio hotărâre. Și eu m-am mirat că mă întrebi, pentru că nu-mi pusesem niciodată problema.

Ați fost trași de mânecă, pentru limba română?

Florin: Nu, din contră. Mulți vin și ne spun că se bucură tocmai pentru că versurile sunt în română.
Vladimir: Și când am auzit asta, mi-am dat seama că poate ce facem noi are însemnătate și pentru alți oameni, nu numai pentru noi. Până să vină oamenii să ne spună asta, nu vedeam lucrurile așa. Cântam și asta era tot.
Robin: Da, asta era pentru toată lumea.
Vladimir: Când am văzut că oamenii vin și apreciază limba română din muzica noastră, în toți acești ani am căpătat o perspectivă a ceea ce facem.

Vin din ce în ce mai mulți oameni la concertele voastre. Vă simțiți mai responsabili?

Robin: E aceeași responsabilitate pe care am fi simțit-o dacă am fi cântat în orice limbă.
Florin: Ei, hai!

Robin: Dacă, prin nu știu ce concurs de împrejurări, am fi cântat în rusă sau italiană și ar fi venit din ce în ce mai mulți oameni, n-am fi avut aceeași responsabilitate?

E cumva exagerat. Sunt două variante aici, mai ales dacă vrei să strângi oameni: ori cânți în engleză, ori în română.

Florin: Valul din care ne-am desprins noi, să spun așa, era destul de încremenit în limba engleză. Destul de puțini s-au încumetat să cânte în limba română. Noi n-am cântat în engleză, pentru că așa am simțit, dar oamenii au perceput asta ca pe un soi de revoluție, păstrând proporțiile, evident. Oamenii constată că se poate și așa, sună mișto și în română.
Robin: Da, dar ăsta e, într-un fel, tot un răspuns la întrebarea de dinainte. Atunci când aduni lume responsabilitatea este să nu le dai prostii, dă-le ceva bun.

Apropo de faptul că adunați din ce în ce mai mulți oameni. De ce credeți că ați fost votați “Artistul anului” la premiile On Air Music?

Vladimir: Am câștigat premiul pentru cea mai bună trupă de rock alternative. Însă, nici nu știam că există premiul pentru Artistul anului.
Florin: Nimeni din formație n-a știut.

Vladimir: Sigur, la primul premiu ne gândeam că aveam o șansă. Am luat, am urcat pe scenă, era și Andi Moisescu, de care ne e drag și, sigur, ne-am bucurat. Apoi, după ceva vreme, lumea deja începea să plece, restul trupei era la băut, numai eu am rămas să văd ce se mai întâmplă.

La un moment dat, s-a anunțat că începe votarea pentru Artistul anului, nominalizații fiind câștigătorii de la fiecare secțiune, de fapt. Când am văzut asta, mi-am spus că nu e imposibil să câștigăm și m-am dus să-i adun.
Florin: Pentru mine it sounded like a scam, cu sms-uri, mă gândeam că se cam știe, cu numele care erau acolo.
Robin: Eu am luat-o complet ca pe o glumă.

Vlad (tocmai intră în sala de repetiții): Eu nu știu cum a fost, plecasem deja. Dar, cred că am luat premiul pentru că meritam.

Vladimir: Cred că din toți oamenii care au luat premii, noi am părut singurii care nu aveau an agenda în spate. Noi când ne-am auzit numele am fugit pe scenă, ne-am îmbrățișat cu Andi, eram relaxați.

Deci, crezi că mulți dintre cei care au votat au reținut momentul ăsta și au luat hotărârea atunci, pe loc, neavând un favorit în prealabil?

Vladimir: Eu așa cred. În plus, ne-au votat oamenii cărora le place muzica noastră.

Are vreo treabă norocul cu ce vi se întâmplă? Sunteți norocoși din fire?
Vlad: Eu sunt supernorocos de felul meu. Nu știu de ce.

Florin: Da, da și eu.
Deci doi norocoși în stare naturală, să spun așa.
Vladimir: Da, am reușit să atragem tot felul de momente de serendipity, de potriveli minunate care ne-au ajutat.

Robin: La început, nu e nimic altceva decât noroc choir, după care e noroc lucrat, făcut.
Oricum ați avut mare noroc atunci când Vladi v-a aranjat primul concert.
Vlad: Da, dar mai mare noroc am avut că am avut al treilea concert, pentru că în sală erau Bogdan Șerban și Mihai Dinu. Și tot noroc a fost că Robin, Florin și cu mine ne-am îmbătat foarte tare, deodată, ateptând să ne vină rândul să cântăm. Venisem de la 9 și am cântat în jur de 3 noaptea.
Robin: În ciuda tuturor probabilităților, toți trei am cântat foarte beți și ceva, ceva trebuie să fi făcut acolo, de i-am încântat pe Bogdan și pe Mihai. Apoi ne-au căutat și, la trei zile, m-am întâlnit cu Mihai care îmi tot spunea că a vorbit serios și că vrea cântecul ăla (n.m. Vânătoarea regală), iar eu eram într-o mirare. Acum, știu, că sună ca o minciună. N-aveam niciun cântec înregistrat și, brusc, Radio Guerrilla era interesat de noi.

În afară de Guerrilla, muzicile voastre se mai aud și în altă parte?

Robin: A mai fost din când în când câte o piesă, la radiouri mai mici, dar nu în heavy rotation.
Vladimir: În orice caz, la radiourile mari nu s-au dat niciodată, cel puțin, din câte știm noi.
Robin: Îmi pare rău că Radio România Cultural nu are sistem de heavy rotation. Acolo am fi fost și mi-ar fi plăcut foarte tare. E foarte frustrant că Guerrilla nu se aude peste tot în țară și am așa impresia că are rost să cântăm doar în orașele în care se ascultă radio Guerrilla. Asta dacă vrei să fie spectacolul cu participarea publicului, nu numai prin prezență. Dacă le-ar auzi la radio, s-ar bucura când le recunosc.

Care e piesa cea mai fredonată sau ascultată made by The Beatles?

Robin: Dar se schimbă răspunsul ăsta.

Evident. Se prea poate ca peste câteva săptămâni să alegeți alta. Acum ce-ați alege?
Robin: Mie îmi tot cântă în cap de două săptămâni încoace Eleanor Rigby.
Vladimir: Here Comes the Sun
Florin: Free as a Bird

Știu că vă place Wes Anderson. Vă invit să vă alegeți din filmul “The Royal Tenenbaums” personajul care vă seamănă cel mai mult.

Vlad: Deci, cine e cine? Eu sunt toată familia Adidas.
Robin: Eu sunt Gwyneth Paltrow.
Vlad: Nu, eu sunt Gwyneth Paltrow.
Florin: Nu, eu sunt Gwyneth Paltrow.

Robin: Vlad, nu, nu te recunosc. În formația Adidas te recunosc. (râsete) Mi s-a părut o alegere incredibil de bună.
Vladimir: Eu aș fi șoimul.

Robin: Nu, tu ai fi copilul, subiectul de studiu al lui Bill Murray.

Florin: Nu, eu sunt stăpânul șoimului, Luke Wilson.

Robin: Și Fântână e Owen Wilson. (râsete) Trebuie să ne gândim neapărat și la Radu. Radu este …
Vladimir: Negrul. (râsete)
Robin: Exact. Danny Glover.

Avem o schemă, cum procedăm?

Robin, care e calitatea lui Florin de care ai cea mai mare nevoie?
Robin: În ce context?

În oricare, în cel al trupei.

Robin: Da’, știi că nu suntem la teambuilding.

Râsete

Florin: Robin, habar n-ai ce-i aia. Vorbești din cărți.
Robin: Ba nu. Știu ce spun. Am fost la un teambuilding, în calitate de instructor, iar echipa învăța să facă filme. Am făcut filmul Cast Away.
Revenind,îmi place de Florin când își schimbă setările de la pedale repede.
Florin: Bine că n-ai zis atent. (râsete)
Robin: Hmm, mă simt bine când Florin nu e supărat pe nimeni.

Florin, calitatea lui Vladimir de care ai nevoie?
Florin: Aș fi răspuns la fel și ar fi fost foarte adevărat. Așa că spun că e perfect atunci când Vladimir e vesel.
(n.m. Râsul lui Vladimir este înregistrat pe primul album. Cine nu știe cum e Vladimir vesel să asculte albumul.)

Vladimir, care este calitatea lui Vlad de care ai cea mai mare nevoie?

Vladimir: Îmi place foarte mult în concerte când știu că Vlad este atent la ceea ce facem noi doi împreună și când e foarte fain, ne zâmbim. În ultima vreme râd și-mi zâmbesc și cu Fânână.
Vlad, care este calitatea lui Robin de care nu te poți lipsi?
Vlad: Eu sunt destul de adaptabil și sunt în funcție de el. Dar să nu fie supernervos pentru că devine superabsurd. Dar asta se întâmplă foarte rar.
Dar, dacă n-are Robin chef, nu mai are nimeni chef.

Cu ce personalitate, în viață sau decedată, ați bea ceva?

Vlad: Tom Waits, always, dead or alive. Și cu Stephen Colbert.
Vladimir: Nu știu de ce, dar am avut odată un vis că am petrecut sfârșitul lumii împreună cu Robbie Williams și mi-a plăcut foarte mult. Așa că…
Robin: Cred că Napoleon ar fi o prezență destul de mișto. Sau Julius Caesar.
Vladimir: Ah, o personalitate ar fi Nikola Tesla. Nu știu de ce nu se vorbește mai mult de el. Avea niște idei incredibile. Dacă lumea l-ar fi ales pe Tesla și nu pe Edison, am fi trăit în cu totul altă paradigmă.
Vlad: Și noi avem în formație un Tesla și un Edison. Fântână e Tesla. Edison nu e chiar în formație, dar mai apare din când în când. E unul dintre sunetiștii noștri.
Robin: Fac ei tot timpul lucruri tehnice împreună și repară mașina și cabluri. Sunt doi pasionați.
Florin: Nu pot să aleg un grup? Facem o petrecere.
Robin: Da’ și eu aș vrea să sugerez un grup. Mi-ar conveni îngrozitor să mă îmbăt cu trupa de comedie Monty Python.

(n.m. Trupa e în acord total cu această propunere.)

Veți lansa un videoclip în curând. De ce ați ales Marele zgomot și nu altă piesă de pe album?

Florin: Hotărârea a fost luată împreună cu casa de discuri (n.m. Fonogram Studios). Atunci am stabilit că SPNZRTR e primul și urmează Marele zgomot și Bacovia Overdrive, în ordinea asta.
Robin: Țin minte că noi am terminat cântecele destul de aproape de data de lansare a albumului și știu că la casa de discuri a făcut furori Marele zgomot. Atunci când ne-am hotărât eram sub influența cântecului nou născut, care era atât de bun, așa cum și de unde a venit el, încât chiar și acum, după ceva vreme, mi se pare o alegere foarte bună pentru cel de-al doilea clip.

Vlad, tu ai regizat acest videoclip. Poți rosti un teaser foarte scurt?

Vlad: Robin este executat la zid.

Ce intenție aveți cu acest concert-eveniment de pe 30 mai?

Robin: Voie bună. Oferim un context în care oamenii cu fețe luminoase să se desfășoare. Vrem să se simtă lumea bine într-un mod constructiv. Să fie un moment de care să-ți amintești sau despre care vorbești cu prietenii peste un an. Vrem să vedem oameni îmbrăcați colorat care zâmbesc.

Bilete pentru concertul din 30 mai (ora 19.00) al trupei Robin and the Backstabbers găsiți pe www.myticket.ro

În deschidere vor cânta invitații speciali de la Cluj, Theory of Mind.

Galerie foto:

• 
• 
• 
• 
•