V for Vyvienne Long

Dar să începem cu începutul și anume cu St Patrick. Cine este și ce a făcut el pe 17 martie? A murit, însă mai importantă este viaţa lui, iar pe aceasta şi-a trăit-o mai ales printre şi pentru irlandezi. Puţină istorie: activ în secolul 5 (după, firește), luat ca sclav la 16 ani și dus în Irlanda, muncește acolo timp de 6 ani, după care evadează și se întoarce acasă la familie. Câțiva ani mai târziu, Patrick are o viziune, a cărei descriere, din fericire, s-a păstrat: „I saw a man coming, as it were from Ireland. His name was Victoricus, and he carried many letters, and he gave me one of them. I read the heading: « The Voice of the Irish » [...]”. Se va întoarce în Irlanda ca episcop și va deveni unul dintre sfinții patroni ai Irlandei, venerat ca atare încă în secolul 7.

Lucru pentru care ne e drag şi nouă, căci prilejuieşte în fiecare an o sărbătoare veselă – Sărbătoarea Sfântului Patrick –, mai mult laică decât religioasă (cel puţin în afara graniţelor) şi care se intinde pe mai multe zile, cu parade, cântări, spectacole şi multă voie bună. Şi mult verde – anul acesta chiar Casa Poporului, cunoscută şi sub numele la fel de puţin iubit de Palatul Parlamentului, a devenit, prin grija şi la cererea Excelenţei Sale Ambasadorul Irlandei la Bucureşti, Sir Oliver Grogan, verde. Ceea ce ne-a plăcut; în felul acesta, „casa” noastră cu o umbră cât un popor de mare a căpătat un iz cvasi bio şi într-o seară ne-a părut ceva mai „digerabilă”.

Revenind la Vyvienne Long, artista irlandeză „veselă şi uşor excentrică” – aşa cum este descrisă pe materialul de prezentare, lucruri cu care sunt complet de acord – cântă la pian, violoncel şi voce. Cu studii de muzică clasică, a colaborat cu nume grele de pe piaţa muzicală, printre care Bjork sau Tori Amos. Foarte importantă a fost colaborarea timp de mulţi ani cu Damien Rice, al cărui „violoncel” a fost până să înceapă şi o carieră solo, alături de propria-i trupă. De asemenea, mai aproape de noi, Vyvienne Long tocmai a încheiat un turneu cu Bălănescu Quartet în Irlanda, despre care a vorbit cu drag, ca despre nişte prieteni vechi (https://www.youtube.com/watch?v=Gvy8apPWblY ).

În atmosfera răcoroasă, primitoare şi verde, fireşte, a Bisericii Anglicane din Bucureşti, printre piese, artista din Dublin ne-a povestit cu relaxare şi umor că acesta a fost anul ei „românesc”, că este pentru prima oară la noi şi că-i place, că românii sunt primitori, dar nesăbuiţi în felul lor de a face lucrurile pe ultima sută de metri (şi nu a stat decât o săptămână aici!), că s-a înţeles foarte bine în turneu cu Alex (Bălănescu), pe care-l apreciază foarte tare ca muzician, că la un moment dat în copilărie a purtat hainele surorilor ei mai mari, lucru care a marcat-o într-o anumită măsură, ca orice altă poveste din copilăria oamenilor şi altele asemenea. Trupa cu care cântă de obicei Vyvienne Long este în fapt un cvintet (două violoncele, contrabas, pian și tobe). Acompaniatorii de seara trecută – Cvartetul Adagio (Cristina Bădăruţă – vioara I, Monica Băran – vioara II, Cristina Bucur – violă şi Violeta Gabriela Petre – violoncel) şi percuţionistul Bogdan Pop – pentru care și-a și rescris partiturile, au făcut o treabă excelentă. Biserica Anglicană a găzduit concertul cu o acustică foarte bună. Ţin să precizez că, fără îndoială, anumite expresii (versuri) au fost rostite sau cântate pentru prima oară în acest spaţiu. Ne-a bucurat „ecumenismul”, deschiderea de care biserica a dat dovadă.

Setlistul a cuprins, printre altele, şi piese de pe EPul Birdtalk din din 2006 şi de albumul de debut din 2010 Caterpillar Saraband (Happy Thoughts, Bad Move, To the End,Late, Always, Ther’re Not Weaving), aflat la vânzare cu această ocazie (50 de lei). În încheierea serii, Vyvienne Long ne-a delectat cu un excelent cover la violoncel solo, tobe şi voce după SevenNation Army (https://www.youtube.com/watch?v=dIdnpIUytxA), cover apărut, alături de alte muzici irlandeze, pe volumul al doilea al compilaţiei Even Better than the Real Thing. M-am bucurat pentru Bucureşti, că e un oraş în stare să primească într-o biserică anglicană, în cadrul unui festival irlandez, un cover după un hit de rock alternativ, la violoncel şi tobe.

Nu putem decât să sperăm, „vorba” Excelenței Sale Sir Oliver Grogan, că anul românesc al lui Vyvienne Long nu s-a încheiat încă –, doar mai sunt luni bune pană la sfârşitul lui! În 18 martie, pentru toţi cei prezenţi, The Voice of the Irish a fost, cu graţie, Vyvienne Long.